luni, 30 octombrie 2017

Vrei să elimini reacțiile dificile din comportamentul copilului tău? Află care este sursa frustrărilor sale!


Tu mai ști care sunt cele mai importante nevoi ale copilului tău? Ce nevoi speciale are? Care este sursa frustrărilor sale și, implicit, ale tale, în calitate de părinte? Lipsa de împlinire a acestor nevoi centrale declanșează acele reacții și comportamente dificile care te scot din sărite și pe care ti-ai dori să le elimini definitiv. Te invit să afli mai multe!

Nevoile psihologice de bază care induc o stare de bine copilului sunt:
1) Nevoia de conectare (de relaționare, de a iubi și de a fi iubit necondiționat, de a aparține unui grup de oameni – familia, colegii, prietenii, de a dărui și de a primi, de a contribui
2) Nevoia de control (autonomie în luarea deciziilor, alegerilor, de a fi sursa acțiunilor proprii)
3) Nevoia de competență ( de capabilitate, atitudine de tip „Eu pot!”, de învățare,  de a fi în stare, de a crește, de a se dezvolta).

Cele trei nevoi psihologice de bază merg împreună, condiționându-se una pe alta. În caz contrar apar comportamentele negative, lipsa cooperării, motivație suboptimă, stres, depresie. Copilul va adopta „poziția ghiocel", poziție ce se instalează grație scăderii stimei sine pe fondul frustrării continue și sistematice a nevoilor de bază.

Ce putem face pentru a veni în întâmpinarea acestor nevoi deosebit de importante?
1) Nevoia de conectare:
Empatizează cu copilul prin a reflecta ceea ce ți se transmite de către acesta;
Pune întrebări. Nu da comenzi!
Iubește necondiționată (IUBIREA necondiționată nu se oferă ci doar ESTE);
Subliniază unicitatea fiecăruia de a fi special în lume că sumă a alegerilor sale);
Implică copilul în viața de familie prin intermediul sarcinilor și responsabilităților gospodărești și reducerea timpului petrecut la tabletă, laptop sau televizor;
„Coboară din copac" și începe să vorbești de la nivelul copilului prin menținerea contactului vizual, începe să-l atingi, să-l îmbrățișezi;
Evită să îți manifești furia în fața copilului deoarece furia părintelui declanșează hormonii stresului în copil, ceea ce va genera scăderea imunității acestuia și creșterea ratei de îmbolnăvire;
Evită să declanșezi în copil sentimente de rușine, de vinovăție, de umilință și de teamă.
2) Nevoia de control:
Creează spațiu pentru joaca liberă. Școala nu este totul!!! Scopul este învățarea prin joc și relaxare. Dați-i șansa să preia controlul la joacă.
Află-i opinia! Întreabă-l și pe el!
Calmarea pozitivă a nevoilor prin a te conecta înainte de a-l corecta. Ia-l în brațe. Dacă pleci, spune-i de ce și dă-i de ales o activitate care chiar îl calmează.
Paranoia pozitivă. Spune-i ce să facă fără a folosi expresii de genul „Nu pune mâna...”, „Nu țipa....”, „Nu pleca...”, etc..
Dezvoltă responsabilitatea care vine la pachet cu libertatea și, automat, controlul asupra corpului său, a sănătății sale, a obiectelor sale personale,  a alegerilor și a consecințelor sale.
Stabilește limite și oferă variante de alegeri.

3) Nevoia de competență:
Creează spațiu și dă-i drumul în sensul că tot ceea ce poate face un copil singur, va face singur. Restul faceți împreună, nu pentru sau în locul copilului.
Fii un model și predă competențe prin a-ți face gândirea vizibilă. Cum? Gândește cu voce tare referitor la găsirea de soluții la problemele cu care te confrunți.
Privește greșeala că fiind o oportunitate de învățare. Învățarea se realizează în practică prin crearea de contexte similare.  Ce poate învăța din asta? Ce am putea face diferit? Cum mă asigur că știe sau că poate? Când / Cum poate să demonstreze?
Nu folosi pluralul atunci când povestești despre copil. „Noi am mâncat tot din farfurie.” se poate transforma în „El/Ea a mâncat tot din farfurie.”
Învață-l să își rezolve problemele și responsabilitățile: școală, ceilalți copii, activitățile extrașcolare. Întotdeauna soluția vine de la copil pentru că este problema lui.
Adresează-i întrebări și ascultă-l. „ Cum te-ai simțit?”, „ Ce ai făcut?”, „Ce s-a întâmplat?”, „Ce ai putea face?”, „Ai putea să .... sau ai putea să....?”, „Care sunt riscurile și care sunt beneficiile?”
Laudă-l că o formă de recompensă verbală. Laudă este o sursă de motivație externă. „Ție cum ți se pare?” ( accent pe rezultate), „Cum te-ai simțit?” ( accent pe sentimente), „Cum ai făcut?” (accent pe proces)

joi, 26 octombrie 2017

Vrei să evadezi din cotidian? Atunci, citește o carte bună!


Te invit să descoperi cât de important este cititul și cum influențează el evoluția noastră!
Arta cititului ne poate conduce pe tărâmuri fermecate, unde realitatea și magia se contopesc una cu cealaltă într-un dans al imaginației desăvârșit. Oricine dorește să evadeze din lumea cotidiană are o opțiune foarte la îndemână pentru a se refugia în imaginar: lectura. Oricând, poate deschide o carte bună și poate pătrunde în esența acesteia, devenind parte din poveste.
Știai că oamenii nu sunt singurii care citesc!? Multe creaturi sau plante învață să citească mediul înconjurător pentru a vedea dacă sunt sau nu în pericol, ce trebuie să mănânce când vine timpul să doarmă sau cum trebuie să reacționeze când se schimbă anotimpurile. Credeți că ursul a fost învățat de cineva cum să hiberneze!?
Asemenea se întâmplă și în cazul oamenilor. Încă din primele luni de viață, bebelușii privesc chipul părinților săi, obiectele din jur și în felul acesta încep să descifreze lumea. Cum anume? Citind! Citesc emoții, gesturi, sunete, comportamente și atitudini. Citesc zâmbete, așa cum pot citi și lacrimi. Ei simt și înțeleg tot. Aceste lucruri ne conduc la ideea că cititul este o calitate nativă, extrem de naturală.
Cititul este una dintre cele mai importante instrumente ale umanității pentru a evolua, pentru a crește,  pentru a se dezvolta,  pentru a se maturiza. Prin intermediul lecturii, avem ocazia de a cunoaște lumi noi, povești de viață impresionante, personaje sau suflete ce pot reflecta părți din noi înșine mai mult sau mai puțin recunoscute și acceptate. Lectura ne ajută să aflăm și să experimentăm trăiri sufletești complexe și variate ale personajelor cu care ne identificăm sau ne contra identificăm. Scenariile de poveste reprezintă refugiul ideal al celor care doresc să evadeze puțin din propria existență și să închirieze un spațiu temporar în cadrul altor vieți, fie ele chiar și imaginare.
Ce poate fi mai minunat decât să îți abandonezi grijile și problemele preț de câteva zeci de minute sau chiar ore!? Ce poate fi mai minunat decât să poți accesa alte lumi, alte timpuri, alte vieți oricând dorești!? Ce mai aștepți? Citește și tu o carte bună!

marți, 24 octombrie 2017

Sindromul nemulțumirii generalizate

Oricât de mult ne-am dori, viața nu este un basm magic în care personajele reușesc cu măiestrie să învingă toate forțele răului, moment ce reprezintă începutul unei fericiri depline. În realitate, viața este presărată cu momente bune și mai puțin bune deopotrivă, provocările nu se termină niciodată, problemele sunt iminente asemenea și soluțiile acestora.
Care ar putea fi magia unei vieți reale? Simplu! Magia constă în existența provocărilor de tot felul și în lipsa monotoniei. Magia constă în faptul că însăși viața te provoacă continuu să te dezvolți, să devii mai bun și mai matur. Magia constă în faptul că oricât de mult te-ai strădui, în această viață nu ai cum să te plictisești. Întotdeauna vei avea parte de personaje noi, mai mult sau mai puțin provocatoare, de contexte noi, unele mai blânde, altele mai aspre, de probleme noi, mai simple sau mai dificile, etc.
Există însă și reversul medaliei! Știrbirea magiei vieții prin adoptarea unei atitudini posace, individualiste și lipsite de orice urmă de satisfacție. Aceștia sunt veșnicii nemulțumiți de lume, de ei înșiși, de viață, în general. Dintr-un astfel de tablou, lipsesc culorile și suplețea cromatică.
Este dificil de relaționat cu cei nemulțumiți. Orice ai face, nu va fi văzut cu ochi buni. Orice ai spune, va fi nepotrivit. Orice ai intenționa, va avea un final prost din punctul lor de vedere. Întotdeauna, ei se percep ca fiind victime iar ceilalți sunt doar niste hărțuitori. Întotdeauna răspunderea este în altă parte, numai în poarta lor NU.
Dacă stăm și ne gândim puțin, o astfel de persoană este nefericită prin excelență. Sindromul nemulțumirii generalizate se poate înscrie cu succes în tabloul simptomatic al altor afecțiuni sufletești precum depresia și chiar paranoia.
Ce poți face? Detașare de acest tablou gri și focalizarea atenției asupra magiei vieții. Stați liniștiți! Nu vă veți plictisi! Viața este o provocare continuă!

vineri, 20 octombrie 2017

Cum să ne comportăm cu persoanele depresive?


Dacă ar fi să conturăm tabloul unui om depresiv, am evidenția următoarele aspecte:
Pesimism. Întotdeauna, vede aspectele negative ale lucrurilor, vede riscurile și nu valorizează câștigul.
Dispoziție tristă. Este posac chiar și atunci când evenimentele exterioare nu pot oferi o explicație imediată a stării sale.
Anhedonie. Acest termen desemnează incapacitatea de a simți plăcere, dar și dezinteresul pentru aceasta. Depresivul se complace în plictiseala și nefericirea sa.
Autodepreciere. Nu crede că se poate descurca, nu crede că poate s-o scoată cu bine la capăt. Nu crede nici în sinceritatea interesului celorlalți față de el. Deseori, este prezent un sentiment aparent nejustificat de culpabilitate.

De obicei, depresivul respinge ideea de ajutor specializat. Mai întâi, pentru că nu acceptă ca este ceva în neregulă cu el. După părerea lui, așa este lumea, așa este viața, așa este el, incapabil de a se adapta și aceste lucruri nu le poate schimba nimeni.
Inițiativa în sine îl indispune. Nu este dispus să comunice, să se confeseze. Crede că va trebui să se justifice și că justificările îi vor fi respinse, așa cum se întâmplă, de fapt, în momentul în care i se propune să apeleze la ajutor. Dacă acest prag de rezistență este, totuși, depășit, ajutorul poate veni din partea psihoterapiei sau a psihiatriei.


Cum să ne comportăm cu persoanele depresive
Să-i atragem atenția prin întrebări asupra laturii pozitive a lucrurilor. Afirmația trebuie să vină de la ea, să fie de acord cu ea deîndată ce o rostește.
Să o antrenăm în activități agreabile, pe măsura toleranței sale. Desigur, nu o vom duce în locuri peste măsură de aglomerate, nu o vom tenta cu alcool și cu distracții zgomotoase și frivole. Dar trebuie să existe ceva ce-i place, ceva ce-i poate stârni interesul. Alegem grupul de prieteni dintre persoanele potolite, bine crescute, care să nu se comporte agresiv și să  n-o ofenseze.
Să-i arătăm considerația în mod adecvat. Pentru a contracara lipsa respectului de sine care poate fi o componentă a depresiei, trebuie s-o ajutăm să-și recunoască reușitele și calitățile, folosind date punctuale, altfel nu vom fi convingători.
Să o încurajăm să consulte un specialist. Nu pentru că ar fi bolnavă, ci pentru că resimte permanent un disconfort care-i diminuează eficiența și îi strică viața. Si pentru că o ședință cu un psihoterapeut nu strică nimănui.

Sursa: Cum să ne purtăm cu personalitățile dificile-François Lelord şi Cristophe André

luni, 16 octombrie 2017

Ai cazut pradă farmecelor unei persoane narcisiste? Cel mai probabil, ești deja "demn de dispreț" în ochii săi


Personalitatea narcisică are sentimentul că este excepțională, situându-se deasupra oamenilor de rând, și că i se cuvine mai mult decât celorlalți.
Este stăpânită de ambiția de a avea succese răsunătoare, atât în plan profesional, cat și în viața personală.
Adesea, este extrem de preocupată de înfățișarea sa și de vestimentație.
Se așteaptă la atenție și la privilegii, fără a se simți, însă, obligată la reciprocitate.
Când nu i se acordă privilegiile pe care le așteaptă, devine furibundă.
Îi exploatează și îi manipulează pe ceilalți, pentru a-și atinge scopurile.
Manifestă destul de puțină empatie, iar emoțiile celuilalt nu o prea mișcă.

Ce beneficii aduce puțin narcisism?
Știm cu toții că oamenii care au o părere bună despre ei înșiși reușesc mai ușor în viață. Imaginea celorlalți despre tine este adesea tributara celei pe care o afișezi tu. Daca nu are de-a face cu cineva experimentat și cu putere de pătrundere, narcisicul are șanse să convingă că deține calități excepționale. Orice s-ar zice, narcisicul nu este un timid. Deseori, comportamentul său prezintă elemente histrionice. Dacă nu exagerează din prima, are șanse să convingă.

Ce dezavantaje are narcisismul?
Comunicarea cu un personaj narcisic este defectuoasă. Nesincer și manipulator, concentrat mereu pe sine, comunicarea este unilaterală. Relația este inechitabilă. Va genera frustrare și, în cele din urmă, abandon. Nu toți suntem dispuși să ne prezentăm omagiile zilnice unei personalități narcisice. Când cineva se va arăta nepăsător, când îi va pune la îndoială calitățile și  meritele, va avea un șoc. Când însăși oglinda îi va spune cu sinceritate că a trecut vremea frumuseții și a seducției, narcisicul va fi amenințat de depresie.
Lipsa de sinceritate și egocentrismul îl vor împiedica pe narcisic să aibă relații strânse, pe care să se poată baza. Cei slabi se vor purta slugarnic, dar îl vor detesta pentru umilința pe care trebuie să o accepte. Cei puternici, fie îl vor ignora, fie îl vor răni ca să-l trezească la realitate. El însuși nu este capabil de relații sincere și profunde. Oricine cedează farmecelor lui le devine inferior, demn de dispreț.

Sursa: Cum să ne purtăm cu personalitățile dificile-François Lelord şi Cristophe André

miercuri, 11 octombrie 2017

Multitasking-ul, mai mult un mit decât realitate


Cu toții avem parte de același număr de ore pe parcursul unei zile. Atunci, de ce unii oameni par a face atât de multe lucruri într-o singură zi?
Abilitatea de a gestiona timpul în mod eficient reprezintă cheia productivității. Nu putem adăuga timp suplimentar unei zile, însă aplicarea tehnicilor de management al timpului, vă poate ajuta să obțineți cele mai bune rezultate în timpul pe care îl aveți la dispoziție.
A face mai mult decât un singur lucru în același timp reprezintă ceva obișnuit pentru majoritatea oamenilor. Mulți dintre noi practicăm acest lucru: ne ascultăm colegii în timp ce ne verificăm emailul, lucrăm la un document în timp ce răspundem la telefon, etc.
Avem credința că procedând astfel câștigăm mai mult timp și că reprezintă cea mai bună soluție de maximizare a timpului.
 Oricum ar fi, studiile arată că petrecem mai mult cu 30-40 % din timp atunci când realizăm mai multe sarcini odată decât dacă le-am aborda pe rând.
Mai mult, distribuirea atenției în mai multe direcții poate conduce la interpretări greșite și erori. Relațiile pot avea de suferit prin prisma faptului că celălalt poate simți că nu îi acordați atenția cuvenită sau că nu sunteți cu adevărat interesat de mesajul său.