Există oameni care nu își permit să fie fericiți. Când dependența de DURERE blochează drumul către FERICIRE....

Există oameni care nu își permit să fie fericiți. Cred că deja v-ați ridicat un semn de întrebare: „Cum adică?”. Vorbesc despre acei oameni care sunt atât de obișnuiți cu starea lor de nefericire fără de care nu pot trăi. Dependența creată izvorăște dintr-un cumul de beneficii pe care persoana aflată în suferință le primește, conștientă sau nu. Niciun om nu va rămâne într-o stare de rău decât dacă aceea stare devine un instrument de satisfacere a unor nevoi personale care nu sunt întotdeauna ușor sesizabile de către ceilalți. Oricât de neplăcută poate părea din exterior situația în care se află cineva, faptul că rămâne fidel acelei situații de nefericire înseamnă că există anumite beneficii.
În primul rând, aceasta beneficiază de atenția celorlalți. Unii vor fi îngrijorați, alții pot fi doar empatici iar câțiva dintre ei vor sări în ajutor. Iată o mobilizare de forțe pentru a ajuta biata persoană să își revină din starea tristă în care se află. Iar acest lucru este perfect natural atât timp cât are loc situațional, având un caracter pasager și nu unul permanent.  Când starea de nefericire se prelungește fără capăt de oprire, atunci, cel mai probabil, vorbim despre o structură de personalitate melancolică și depresivă. A se plânge încontinuu nu reprezintă rezolvarea problemelor sale. Colacul de salvare constă în mobilizarea forțelor și a resurselor de care dispunem pentru a găsi soluții. Orice problemă are o rezolvare. Atât timp cât soluțiile există, îngrijorarea nu mai are rost. Chiar și atunci când simțiți că lumea dumneavoastră stă să se prăbușească , lucrurile pot fi remediate. Este adevărat că un om cu tendințe depresive va privi lumea prin intermediul unor „lentile de contact „ lipsite de culoare.  Însă, și aici există soluții de ieșire... Nu degeaba există specialiști terapeuți care pot fi de un real ajutor omului aflat într-o perioadă de viață disconfortabilă din punct de vedere sufletesc. Prin intermediul terapiei puteți căpăta răspunsuri, puteți înțelege ce v-a determinat să reacționați sau să acționați într-un fel sau altul și viața dumneavoastră poate căpăta din nou sens. Astfel, clarificându-vă vă puteți oferi minunata șansă de a vă cunoaște mai bine, de a vă accepta mai ușor și de a vă dezvolta armonios.
În al doilea rând, statutul de victimă o avantajează cel mai bine în sensul în care, dincolo de atenția primită, persoana în cauză mai beneficiază și de un refugiu emoțional confortabil, de unde își poate permite să evite asumarea vreunui angajament sau a vreunei responsabilități. Răspunderea va fi întotdeauna a celuilalt. Atitudinea pasivă în fața vietii îi poate părea una sigură deoarece nu implică riscuri. Dacă tot timpul ceilalți sunt învinovățiți de propria sa nefericire, atunci avem în prim plan  doar o biată victimă în tot acest scenariu de viață.  Sau nu?

Învață să fii fericit (ă) cu „puțin”! Când "puțin" înseamnă "mai mult"....

„Fericiți cei sărăci cu Duhul că acelora este Împărăția Cerurilor „. Frumoase vorbe! Iată că Dumnezeu ne-a transmis cu mult timp în urmă secretul unei vieți fericite. Atât de aproape este răspunsul la întrebările noastre referitoare la fericire încât îl pierdem din vedere.
Focusarea umană este pe conceptul de „mai mult „, pe opulență , pe „ceea ce este al meu,  pe „ceea ce eu nu am dar ceilalți au”, pe noi înșine, toate la puterea a doua. Lăcomia caracteristică, nevoia de a ne delimita ca fiind altfel decât ceilalți (întotdeauna „mai buni”), snobismul,  gradul nostru de mândrie, de fățărnicie sau de aroganță în fața semenilor și a vieții simbolizează umbrirea stării  de spirit.
Se pare că mulți dintre cei care au acumulat în viața lor multă bogăție materială, care au atins un statut social demn de invidiat pentru marea majoritate, care se bucură de prestigiu și admirație în societate, se declară adesea ca fiind nefericiți. Deși, aparent, au lumea la picioare, de fapt, ei se simt pustii și triști. Sesizați paradoxul? Ce le lipsește acestor oameni? Bineînțeles că, lumea exterioară nu le poate oferi împlinirea absolută. Din tablou lipsește ceva.  Lumea lor interioară. S-au conectat atât de bine la tot ce le survine din afară încât au uitat ce resurse minunate sălășluiesc în propria persoană. Comorile cele mai adânci, cele mai subtile sau lipsite de orice urmă de materialism sunt și cele mai valoroase. În viață,  putem  pierde oricând averea sau statutul socio-profesional, însă nimeni, niciodată, nu ne poate lua ceea ce avem în suflet și în minte. Sunt daruri divine, care ne aparțin în totalitate. Puteți dormi pe străzi, însă în sufletul dumneavoastră să vă simțiți cel mai împlinit om de pe Planetă. Așa cum puteți locui într-un palat și să vă simțiți cel mai nefericit om din întreaga lume.
Prin cele spuse, eu nu încurajez sub nicio formă sărăcia, ci doar vreau să subliniez faptul că fericirea adevărată nu ne este oferită de acumulări materiale ci de cele spirituale. Fericirea nu izvorăște din material. Fericirea are un caracter pur și spiritual. Ceea ce ne poate conferi bogăția materială este un anumit confort și siguranță economică. Doar atât! Evident că în vederea supraviețuirii și a unei bunăstări fizice  avem nevoie de un acoperiș deasupra capului, de un job decent remunerat, de hrană și de apă, de îmbrăcăminte,  etc. Există, totuși, o diferență între decență și opulență.
Marea majoritate a oamenilor caută fericirea în depărtări, portretizând imaginea acesteia în chip de faimă, strălucire, case impetuoase, mașini luxoase, vacanțe exotice, depozite bancare, femei frumoase sau bărbați atrăgători, petreceri de weekend, uitând cu desăvârșire faptul că fericirea își are sursa chiar în propria persoană. Tot ceea ce ne survine din exterior reprezintă plăceri de moment, întotdeauna efemere. Care este sensul unei case cu 20 de camere dacă dumneavoastră vă odihniți doar într-o singură cameră? Care este scopul cumpărăturilor compulsive dacă vi se întâmplă frecvent să nu purtați o parte din hainele achiziționate sau să nu folosiți multe dintre obiectele noi? Ce rost are gălăgia demonstrativa când liniștea este net superioară? Ce rost își au coșurile pline doldora de cumpărături alimentare, dacă jumătate dintre acestea ajung la ghena de gunoi, în timp ce în lume există copii care mor de foame și de sete? Cum putem ignora cu bună știință faptul că dincolo de realitatea noastră, există adevărate drame colective? Să risipești mâncare și apă, fără menajamente, într-o lume în care se moare în zilele noastre de foame și de sete, simbolizează o lipsă grasă de conștientizare și de conștiință. Avem nevoie să devenind mai conștienți și mai implicați în această lume, care nu este decât o reflexie a mentalității colective centrată pe profit chiar dacă acest lucru implică lezarea altor persoane, inclusiv distrugerea lor prin foamete și război. Prin comparație, nefericirea proprie își pierde serios din intensitate.
Aparent, cu cât avem mai puțin, cu atât avem mai mult. Și invers!  Pare contradictoriu, nu-i așa? Pare, dar nu este. Ceea ce Divinitatea a intenționat să ne insufle a fost un set de valori morale precum modestia, bucuria lucrurilor simple dar profunde, iubirea de viață, empatia, generozitatea, disponibilitatea pentru a ne ajuta semenii aflați în nevoie, credința, speranța....toate acestea conferind adevărata bucurie a vieții, aceea de a fi un om printre oameni, o mică părticică din grandiosul Univers.