Ți-e teamă să te implici emoțional pentru a nu suferi? Când încetăm să iubim apare suferința...

Deschide lacătul inimii tale!

• De cele mai multe ori te judeci cu asprime, fiind cel mai inversunat critic al tau?
• Iti este dificil sa ceri ajutorul celorlalti atunci cand, evident, iti este imposibil sa rezolvi anumite probleme de una singura?
• Crezi ca nimeni nu te cunoaste si nu te intelege?
• Te prefaci ca totul este ok, atunci cand ceva te irita sau te deranjeaza?
• Nu stii sa accepti un refuz si tocmai de aceea eviti sa soliciti ceva cuiva?
• Tot timpul incerci sa te afirmi si sa te impui?
• Chiar daca simti afectiune pentru cineva, refuzi sa o exprimi, ba chiar te prefaci ca nu exista?
• In situatiile in care te simti criticata, te retragi in propia carapace?
• Aloci mai mult timp muncii tale decat celor dragi tie?
• Obisnuiesti sa-ti pedepsesti partenerul de viata fara a discuta cu acesta greaseala comisa?
• Esti suspicioasa in privinta oamenilor care te trateaza frumos?
• Aproape niciodata n-ai timp pentru a le telefona celor dragi aflati departe de tine?
• Iti este greu sa-i saruti si s-ai mangai pe cei pe care ii iubesti?
• Atunci cand cineva te raneste te comporti ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat?

Daca ai raspuns afirmativ la unele dintre aceste intrebari, atunci citesti randurile unui articol despre iubire adecvat tie. In schimb, daca nu te-ai regasit nici macar intr-una, atunci permite-mi sa fiu sceptica si sa nu te cred. Sau poate ca totusi exista si oameni cu adevarat liberi din punct de vedere emotional. Felicitari tie!

Iubirea este un sentiment sublim, recompensator si inaltator. Vorbim despre ceva de care cu totii avem nevoie pentru a fi fericiti. Ma intreb atunci, ce ne determina uneori sa ne retragem din a simti si experimenta iubirea in toata splendoarea ei? Ce anume din complexitatea fiintei umane ne indeamna sa ridicam ziduri in preajma iubirii, construind o adevarata inchisoare emotionala in care sa ne ascundem de ceilalti? Ascunsi in spatele zidurilor, ne este imposibil si sa ne manifestam iubirea potentiala din noi insine, dar si sa primim afectiunea mult visata. Va invit sa cautam impreuna raspunsul la aceste intrebari.

Atunci cand pasim in aceasta lume, ca bebelusi, acceptam iubirea neconditionat bucurandu-ne de ea sub toate aspectele sale fara a ne satura. Avem toata increderea in iubire. Treptat, in viata noastra, am experimentat situatii in care am oferit afectiune si am fost criticati, respinsi sau pedepsiti. De cate ori s-a intamplat acest lucru am asociat aceasta traire negativa cu iubirea oferita, si astfel, disponibilitatea noastra pentru iubire s-a diminuat putin cate putin. Astfel, la maturitate, ceea ce simtim noi cand vine vorba de iubire este TEAMA. Nu permitem iubirii sa prinda aripi in viata noastra deoarece ne temem ca va veni o zi in care o vom pierde si astfel vom suferi din nou. Mecanismul inconstient se traduce astfel: “Pentru ca asociez iubirea cu suferinta, pentru a ma proteja de suferinta, ma protejez si de iubire!”.

Se spune ca inima noastra este inocenta si sensibila. Din acest motiv are nevoie de ceva care sa o protejeze de aversitatile vietii. Si cine ar fi mai potrivita pentru aceasta misiune, daca nu mintea umana. Mintea este cu atat mai puternica si mai atenta in aceasta misiune, cu cat inima a primit mai multe lovituri. Repet, inima a primit lovituri, nu ea a fost cea care a lovit! Atunci pentru ce este ea inchisa? De ce atatea eforturi de a construi ziduri inalte si groase in jurul ei. Ea n-a facut decat sa iubeasca. Sa mergem mai departe in cautarea raspunsurilor!

Iubirea adevarata presupune sa oferi iubire fara a te astepta sa primesti ceva in schimb. Sa iubesti este un lucru minunat. Problemele apar atunci cand te astepti ca celalalt sa se comporte intr-un anumit fel, sa indeplineasca anumite conditii sau sa raspunda afirmativ iubirii tale. Firesc, nu intotdeauna ni se indeplinesc asteptarile, astfel iubirea scade in intensitate sau chiar dispare. Tu te vei simti ranita. Asadar, suferinta apare nu atunci cand iubesti, ci cand nu mai iubesti. Cand iubirea este blocata in curgerea sa lina si fireasca, noi resimtim acest blocaj ca pe unul dureros. Este ca atunci cand cineva are o artera infundata iar sangele nu mai circula normal, ceea ce provoaca diverse afectiuni arteriale dureroase.

Atunci cand iubim autentic, important este sa oferim iubire, sa impartasim iubire, sa daruim iubire… fara a cere nimic la schimb. Iubirea nu este o tranzactie cotidiana. Este puntea de legatura cu cea mai intensa si adanca forta umana, Sinele, centrul nostru spiritual. Acest lucru ne determina sa experimentam trairi intense si profunde. Intreruperea acestora este resimtita intr-un mod extrem de dureros. Este responsabilitatea noastra sa transformam iubirea  intr-o stare interioara armonioasa si libera de zidurile ridicate cu atat de multa truda.

Sursa: Adrian Nuta, Psihologia Cuplului