Despre DRAMA copiilor abandonați în centrele de plasament. Adopția, un final fericit sau trist de poveste...

Abandonul in centrele de plasament are efecte psihologice dramatice asupra copiilor. Vorbim despre un abandon care isi poate pierde caracterul temporal  devenind unul permanent. De asemenea, ingrijitorii nu mai apartin mediului familial copiilor, ci sunt straini de acesta. Prin urmare copilul nu ramane in grija unei persoane pe care o cunoaste deja, in care are incredere si de care se simte atasat. 

Iată principalele efecte psihologice ale abandonului resimțite de copil:

- Sporirea unor trăiri emoționale negative precum insecuritatea, teama, anxietatea, frica, frustrarea si furia acestuia;

- Pierderea mediului familial stabil inseamna si o multime de alte pierderi, ca: schimbarea casei sau a scolii, pierderea contactului cu prietenii, colegii sau alti membrii ai familiei si chiar pierderea animalelor preferate;

 Evident in aceste cazuri abandonul este resimtit in adevaratul sens al cuvantului, ca fiind o experienta de viata extrem de dureroasa.

- Pe langa pierderea parintilor si a mediului familial, copiii pot experimenta un intreg nivel al pierderii interioare, precum pierderea identitatii, confidentei sau a stimei de sine. 

- Insecuritatea resimtita de copil data de instabilitatea si noutatea mediului din centrele de plasament genereaza si pierderea controlului asupra mediului si asupra propriilor emotii ceea ce conduce la mascarea reactiilor sale prin diverse comportamente agresive sau indecente. 

Este vital pentru copil ca aceste pierderi sa fie recunoscute si sa fie luate in serios.

Cum sunt adoptiile receptate de copii?

Fiecare copil este unic si special in felul sau. Experimentarea adoptiilor se realizeaza in functie de mai multi factori, precum: personalitatea copilului, istoricul de viata, mediul de provenienta, personalitatea potentialilor parinti adoptivi etc. 

Unii pot percepe adoptia ca pe o sansa deosebita prin care acestia reusesc sa aibe o familie, un mediu stabil in care au mai multe sanse sa primeasca atentie, afectiune, grija si confort material.  Satisfacerea nevoilor emotionale si fizice reprezinta o premisa sanogena in dezvoltarea emotionala si cognitiva a copiilor. 

Alti copii care inca mai pastreaza sentimente de anxietate, furie, planset launtric, teama si tristete, ii pot invinui pe noii parinti adoptivi pentru abandonul suferit. Este indicat ca parintii adoptivi sa cunoasca ce se ascunde in spatele furiei copilului si sa inteleaga ca este necesara o perioada de timp pentru linistirea apelor interne ale acestuia. De asemenea, faptul ca a acceptat sa fie ingrijiti de acestia semnifica un semn prin care care copilul le transmite ca este capabil sa le raspunda cu aceeasi dragoste.