Există oameni care nu își permit să fie fericiți. Când dependența de DURERE blochează drumul către FERICIRE....

Există oameni care nu își permit să fie fericiți. Cred că deja v-ați ridicat un semn de întrebare: „Cum adică?”. Vorbesc despre acei oameni care sunt atât de obișnuiți cu starea lor de nefericire fără de care nu pot trăi. Dependența creată izvorăște dintr-un cumul de beneficii pe care persoana aflată în suferință le primește, conștientă sau nu. Niciun om nu va rămâne într-o stare de rău decât dacă aceea stare devine un instrument de satisfacere a unor nevoi personale care nu sunt întotdeauna ușor sesizabile de către ceilalți. Oricât de neplăcută poate părea din exterior situația în care se află cineva, faptul că rămâne fidel acelei situații de nefericire înseamnă că există anumite beneficii.
În primul rând, aceasta beneficiază de atenția celorlalți. Unii vor fi îngrijorați, alții pot fi doar empatici iar câțiva dintre ei vor sări în ajutor. Iată o mobilizare de forțe pentru a ajuta biata persoană să își revină din starea tristă în care se află. Iar acest lucru este perfect natural atât timp cât are loc situațional, având un caracter pasager și nu unul permanent.  Când starea de nefericire se prelungește fără capăt de oprire, atunci, cel mai probabil, vorbim despre o structură de personalitate melancolică și depresivă. A se plânge încontinuu nu reprezintă rezolvarea problemelor sale. Colacul de salvare constă în mobilizarea forțelor și a resurselor de care dispunem pentru a găsi soluții. Orice problemă are o rezolvare. Atât timp cât soluțiile există, îngrijorarea nu mai are rost. Chiar și atunci când simțiți că lumea dumneavoastră stă să se prăbușească , lucrurile pot fi remediate. Este adevărat că un om cu tendințe depresive va privi lumea prin intermediul unor „lentile de contact „ lipsite de culoare.  Însă, și aici există soluții de ieșire... Nu degeaba există specialiști terapeuți care pot fi de un real ajutor omului aflat într-o perioadă de viață disconfortabilă din punct de vedere sufletesc. Prin intermediul terapiei puteți căpăta răspunsuri, puteți înțelege ce v-a determinat să reacționați sau să acționați într-un fel sau altul și viața dumneavoastră poate căpăta din nou sens. Astfel, clarificându-vă vă puteți oferi minunata șansă de a vă cunoaște mai bine, de a vă accepta mai ușor și de a vă dezvolta armonios.
În al doilea rând, statutul de victimă o avantajează cel mai bine în sensul în care, dincolo de atenția primită, persoana în cauză mai beneficiază și de un refugiu emoțional confortabil, de unde își poate permite să evite asumarea vreunui angajament sau a vreunei responsabilități. Răspunderea va fi întotdeauna a celuilalt. Atitudinea pasivă în fața vietii îi poate părea una sigură deoarece nu implică riscuri. Dacă tot timpul ceilalți sunt învinovățiți de propria sa nefericire, atunci avem în prim plan  doar o biată victimă în tot acest scenariu de viață.  Sau nu?