„Fericiți cei sărăci cu Duhul că acelora este Împărăția Cerurilor „. Frumoase vorbe! Iată că Dumnezeu ne-a transmis cu mult timp în urmă secretul unei vieți fericite. Atât de aproape este răspunsul la întrebările noastre referitoare la fericire încât îl pierdem din vedere.
Focusarea umană este pe conceptul de „mai mult „, pe opulență , pe „ceea ce este al meu, pe „ceea ce eu nu am dar ceilalți au”, pe noi înșine, toate la puterea a doua. Lăcomia caracteristică, nevoia de a ne delimita ca fiind altfel decât ceilalți (întotdeauna „mai buni”), snobismul, gradul nostru de mândrie, de fățărnicie sau de aroganță în fața semenilor și a vieții simbolizează umbrirea stării de spirit.
Se pare că mulți dintre cei care au acumulat în viața lor multă bogăție materială, care au atins un statut social demn de invidiat pentru marea majoritate, care se bucură de prestigiu și admirație în societate, se declară adesea ca fiind nefericiți. Deși, aparent, au lumea la picioare, de fapt, ei se simt pustii și triști. Sesizați paradoxul? Ce le lipsește acestor oameni? Bineînțeles că, lumea exterioară nu le poate oferi împlinirea absolută. Din tablou lipsește ceva. Lumea lor interioară. S-au conectat atât de bine la tot ce le survine din afară încât au uitat ce resurse minunate sălășluiesc în propria persoană. Comorile cele mai adânci, cele mai subtile sau lipsite de orice urmă de materialism sunt și cele mai valoroase. În viață, putem pierde oricând averea sau statutul socio-profesional, însă nimeni, niciodată, nu ne poate lua ceea ce avem în suflet și în minte. Sunt daruri divine, care ne aparțin în totalitate. Puteți dormi pe străzi, însă în sufletul dumneavoastră să vă simțiți cel mai împlinit om de pe Planetă. Așa cum puteți locui într-un palat și să vă simțiți cel mai nefericit om din întreaga lume.
Prin cele spuse, eu nu încurajez sub nicio formă sărăcia, ci doar vreau să subliniez faptul că fericirea adevărată nu ne este oferită de acumulări materiale ci de cele spirituale. Fericirea nu izvorăște din material. Fericirea are un caracter pur și spiritual. Ceea ce ne poate conferi bogăția materială este un anumit confort și siguranță economică. Doar atât! Evident că în vederea supraviețuirii și a unei bunăstări fizice avem nevoie de un acoperiș deasupra capului, de un job decent remunerat, de hrană și de apă, de îmbrăcăminte, etc. Există, totuși, o diferență între decență și opulență.
Marea majoritate a oamenilor caută fericirea în depărtări, portretizând imaginea acesteia în chip de faimă, strălucire, case impetuoase, mașini luxoase, vacanțe exotice, depozite bancare, femei frumoase sau bărbați atrăgători, petreceri de weekend, uitând cu desăvârșire faptul că fericirea își are sursa chiar în propria persoană. Tot ceea ce ne survine din exterior reprezintă plăceri de moment, întotdeauna efemere. Care este sensul unei case cu 20 de camere dacă dumneavoastră vă odihniți doar într-o singură cameră? Care este scopul cumpărăturilor compulsive dacă vi se întâmplă frecvent să nu purtați o parte din hainele achiziționate sau să nu folosiți multe dintre obiectele noi? Ce rost are gălăgia demonstrativa când liniștea este net superioară? Ce rost își au coșurile pline doldora de cumpărături alimentare, dacă jumătate dintre acestea ajung la ghena de gunoi, în timp ce în lume există copii care mor de foame și de sete? Cum putem ignora cu bună știință faptul că dincolo de realitatea noastră, există adevărate drame colective? Să risipești mâncare și apă, fără menajamente, într-o lume în care se moare în zilele noastre de foame și de sete, simbolizează o lipsă grasă de conștientizare și de conștiință. Avem nevoie să devenind mai conștienți și mai implicați în această lume, care nu este decât o reflexie a mentalității colective centrată pe profit chiar dacă acest lucru implică lezarea altor persoane, inclusiv distrugerea lor prin foamete și război. Prin comparație, nefericirea proprie își pierde serios din intensitate.
Aparent, cu cât avem mai puțin, cu atât avem mai mult. Și invers! Pare contradictoriu, nu-i așa? Pare, dar nu este. Ceea ce Divinitatea a intenționat să ne insufle a fost un set de valori morale precum modestia, bucuria lucrurilor simple dar profunde, iubirea de viață, empatia, generozitatea, disponibilitatea pentru a ne ajuta semenii aflați în nevoie, credința, speranța....toate acestea conferind adevărata bucurie a vieții, aceea de a fi un om printre oameni, o mică părticică din grandiosul Univers.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Te invit să îți exprimi opinia referitoare la articolul citit prin postarea unui comentariu aici.