Nu ne plac conflictele! Oare le putem evita?

Conflictele sunt inevitabile, motiv pentru care evitarea sau ignorarea acestora reprezintă o greșeală. Fie că ne place sau nu, fie că vrem sau nu, suntem înconjurați  de conflicte, ne transformam în urma acțiunii lor. Mai mult, conflictul este uman, făcând parte din viața noastră de zi cu zi .
Din păcate, cei mai mulți oameni identifică conflictul cu ceva rău, distructiv, neînțelegând aspectele constructive ale conflictelor. Din acest motiv rezolvarea conflictelor care apar se face restrictiv, de cele mai multe ori violent și agresiv. Managementul conflictelor trebuie să dezvolte aptitudini și deprinderi oamenilor pentru a găsi rapid soluții de rezolvare a conflictelor.
În momentul conștientizării unui conflict, individul încearcă să scape de starea neplăcută asociată acestuia. Deoarece oamenii percep conflictul ca pe ceva rău, dăunător, în momentul producerii trăirile asociate sunt negative și distructive.
Conflictul îmbracă diferite forme: de la agresiuni simbolice dure – înjurături, folosirea unui limbaj suburban, certuri, scandaluri pana la agresiunea fizică – lovirea, bătaia, maltratarea, agresarea sexuală,etc. Violenta este un semn indubitabil al crizei, întrucât cearta se înfierbântă, iar oamenii întrec măsura și se lasă dominați de sentimente. În timpul crizelor, comportamentul normal “zboară pe fereastră”. Se plănuiesc și uneori se săvârșesc acte necugetate. 
Deoarece orice mediu, de la cel personal la cel profesional,  reunește în grupuri indivizi cu personalități, mentalități, educație, sisteme de valori și comportamente diferite, menținerea unui echilibru perfect, a unei ordini absolute este un lucru iluzoriu . Natura umana are o asemenea structura încât tolerează anumite acte care se abat de la ordinea stabilită.
Mai mult decât atât, anumite stări afective ale individului ca: neliniștea, ostilitatea, agresiunea, răutatea, etc sunt văzute ca rupturi ale unui continuu existențial foarte importante pentru evoluția ființei umane. Conflictul, perceput ca ciocnire, ruptură, luptă face parte din arsenalul psihicului uman. Interesul propriu, care determină comportamentul fiecărei persoane, face ca aceasta să reacționeze în funcție de trebuințe și motivații personale. Pentru a le rezolva, oamenii intră în relații, uneori încordate, cu alții. Conflictul vizează tocmai această dispută de interese diferite care intră în joc. El este o cale de a satisface trebuințele.
Uneori, deosebirile de opinii, puncte de vedere, interese, valori sau concepții pot conduce la conflicte. Conflictul este, de regulă, foarte real și foarte important pentru cei implicați. Evitarea sau ignorarea conflictelor nu duce la înăbușirea lor – mai degrabă le agravează. Din acest motiv managerii și angajații, in general, trebuie să înțeleagă și să abordeze conflictele cu potențial distructiv.
Conflictele nu sunt, în mod necesar, negative sau neproductive, nici din punctul de vedere al organizației, per ansamblu, nici din cel al indivizilor ori grupurilor din cadrul ei. Trebuie înțeles că un conflict este considerat constructiv sau distructiv în funcție de punctul de vedere al celor care îl observă.