Cât de mult iubesc oamenii de fapt? Despre iubirea necondiționată...

Atunci când pășim pe această lume, inima ne este în totalitate deschisă către tot ceea ce ne parvine din mediul exterior. Avem o capacitate extraordinară de a iubi și de a ne lăsa iubiți, mai marii maeștrii spirituali ai lumii relevând în repetate rânduri faptul că sensul existenței noastre pe acest Pământ constă în învățarea lecției Iubirii Necondiționate.
Ce este iubirea?
Uneori, iubirea este pură și inocentă, alteori este pasională și fulgerătoare. Uneori aceeași iubire poate fi blândă, alteori agresivă. Uneori simțim că iubirea ne face bine, alteori simțim că dimpotrivă ne face rău. Uneori iubirea poate fi constructivă, alteori nu.
Multor oameni le este teamă de iubire pentru că le este teamă de suferință. Cu alte cuvinte, „Mă tem de iubire pentru că mă tem de o eventuală suferință, așa cum s-a mai întâmplat.” Fantomele trecutului au prostul obicei de a reveni adesea pentru a reaminti și reactiva durerea trăită în anumite momente / situații / evenimente / relații. Puterea trecutului are o intensitate pe măsura capacității noastre de depășire a suferințelor trăite cândva. Cu cât am reușit să înțelegem mai bine experiențele  petrecute cândva, cu atât suntem mai înclinați spre a ierta greșelile de altădată. Cu cât suntem mai detașați de trecut, cu atât suntem mai prezenți în viața noastră. Cu cât suntem mai prezenți în propria existență, cu atât suntem predispuși către trăirea fiecărei clipe fără a fi bântuiți de emoții, sentimente și gânduri din trecut. Eliberați de trecutul nostru, avem minunata șansă de a ne trăi viața cu deschidere și autenticitate, de fiecare dată la timpul prezent, singurul timp care se transpune în ceea ce noi denumim realitate.
Așa cum trecutul nu există, nici timpul viitor nu există. Proiectarea unor scenarii de durere și suferință se dovedește a fi de cele mai multe ori un exercițiu de imaginație bogată. De asemenea, asocierea termenului de Iubire cu cel de Suferință este una total neinspirată întrucât nimeni de pe această planetă nu suferă atunci când iubește ci atunci când încetează a iubi. Exact această ruptură în fluxul natural al iubirii  cauzează „sângerarea „.
Dacă ar fi să facem o  scurtă analiză a iubirii ce ia naștere între un bărbat și o femeie, se spune că în dragoste și în război este permis orice. Mai mult, parafrazând numeroase replici de film, "De la iubire la ură nu este decât un singur pas...". Ceea ce este adevărat! Orice investiție emoțională pozitivă se poate transforma într-una negativă. Același lucru se poate întâmpla și în cazul sentimentelor negative. Iubirea ascunde în spate Ura. Ura ascunde în spate Iubirea. Cele două sentimente par a avea o înțelegere. Când unul intră în prim plan, celălalt se retrage în culise. Și invers!
Știți metafora „peștelui”? Oamenii spun adesea că iubesc peștele. De fapt, ei iubesc să mănânce pește. Pentru a fi savurat, evident că peștele este pescuit, omorât și, ulterior gătit. Practic, peștelui i se produce un rău, i se curmează lina sa existență în apele pământului. Vedeți cum oamenii care spun că iubesc peștele, se iubesc de fapt pe ei înșiși, întrucât își satisfac o nevoie sau o plăcere culinară, sacrificând bieții pești?
La fel se întâmplă lucrurile și în cazul relațiilor interumane. Oamenii spun că se iubesc, spun că nu pot trăi unii fără alții, ajung să fie dependenți 100%, când realitatea este cu totul alta. Oamenii se iubesc pe ei înșiși. Iubirea pentru celălalt vine ca o reflexie a îndeplinirii de către celălalt ale unor nevoi personale. Aceasta este un soi de condiționare. „Te iubesc” doar dacă îmi satisfaci nevoile. În caz contrar, iubirea se preschimba în opusul ei. Întrebarea este „Să fie aceasta iubire?” Privind superficial, poate că ați fi tentați să răspundeți afirmativ. Însă, dacă am privi mai în profunzime, am descoperi faptul că iubirea adevărată nu are nicio legătură cu condiționarea de orice tip. Iubirea adevărată se dăruiește necondiționat, fără presiuni și contabilizări inutile. Puterea iubirii necondiționate este nemărginită. Să oferi fără a cere nimic la schimb, ci doar pentru a-l face pe celălalt fericit, reprezintă însăși sursa de fericire și împlinire umană. Aceasta este adevărata noastră natură, cea a iubirii necondiționate. Aceasta este adevărata noastră putere.