Îmbrățișează SCHIMBAREA - Vei suferi mai putin!

Istoria umanității a demonstrat că, în fond, oamenii sunt ființe deosebit de adaptabile, capabile să gestioneze orice tip de schimbare și, în general, să accepte schimbarea ca fiind un fapt natural de viață. Și totuși, aceeași istorie dezvăluie serioase probleme întâmpinate și profunde suferințe din partea celor care se află față în față cu „schimbarea „.  În drumul spre încorporarea, digerarea sau acceptarea schimbării de orice tip, oamenii simt un grad mai mic sau mai mare de disconfort, fapt ce ridică oricărei minți mai curioase din fire anumite întrebări:
– De ce schimbarea în rândul oamenilor devine atât de dificilă în orice context,  dar mai ales în  contextul vieții personale?
– De ce este schimbarea un termen atât de înfricoșător pentru mulți oameni ?
Acolo unde există întrebări, există și răspunsuri. Este lesne de înțeles de ce oamenii opun rezistență și încearcă sa evite schimbările care le-ar cauza neplăceri mai mari decât cele cu care deja s-au obișnuit. Și totuși, se opune rezistență, chiar și atunci când schimbarea are un caracter neutru sau chiar favorabil persoanei în cauză. Cu toate acestea, nu de puține ori, s-a demonstrat faptul că opoziția față de schimbare va fi însă mai redusă dacă nu este impusă din exterior, ci este inițiată din interior.
Gandhi, marele lider indian, spunea: “Fii schimbarea pe care vrei să o vezi în lume!”. Mesajul său este un îndemn la self leadership și responsabilitate pentru propria viață, chemare la schimbarea sinelui, înainte de cea a semenilor si a lumii exterioare. Altfel spus, nimeni nu se schimbă doar pentru că cineva din exterior îi  solicită acest lucru, ci pentru că simte cu adevărat nevoia de a face o schimbare în propria viață. Acest lucru este valabil atunci când cineva din exterior vă solicită să întreprindeți o schimbare în viața dumneavoastră, dar și atunci când aveți așteptarea sau pretenția de la ceilalți să se schimbe. Orice rezoluție din afară va întâmpina rezistență atât timp cât nu va coincide cu rezoluțiile personale.

Revenind la respingerea noului, am văzut cum de cele mai multe ori  aceasta se manifestă ca rezistență la schimbare, fie că vorbim despre sfera vieții personale, fie despre cea a vieții profesionale. Refuzul schimbării se justifică adesea prin teama pe care necunoscutul sau incertitudinea viitorului o aruncă asupra celor aflați față în față cu o situație ce implică schimbare. Poate fi vorba despre un eveniment tragic sau fericit, despre schimbarea domiciliului, a școlii, a jobului, sau poate fi vorba doar despre o modificare a condițiilor de muncă, șirul de exemple putând continua în funcție de scenariul fiecăruia de viață. Atunci când omul se află într-o zonă cunoscută, practic el deține un anumit nivel de control. Acest lucru îi conferă un sentiment securizant ca și cum nimic rău nu s-ar putea întâmpla. Transformarea cunoscutului în necunoscut presupune deopotrivă și pierderea controlului câștigat. Evident, odată pierdut controlul , dispare și sentimentul de siguranță și apare cel de neliniște. Cu alte cuvinte, rezistența la schimbare își are rădăcina în teama de necunoscut ce are ca miză evitarea pierderii controlului asupra „ceva” (situație, persoană, relație, activitate, etc.), fapt care ar declanșa creșterea unui sentiment acut de anxietate/ agitație . Și atunci, omul va face tot posibilul ca schimbarea să nu se producă sau cel puțin să o evite. Cel mai probabil, acesta va întreprinde acțiuni care să îi confirme faptul că schimbarea nu este potrivită, că a avut dreptate încă de la început, că lucrurile se vor înrăutății, motiv pentru care este impetuos necesar să rămână la fel ca și până acum. Se va manifesta mai mult sau mai puțin zgomotos, însă cu mare risipă de energie. Consumul emoțional va fi pe măsura împotrivirii sale. Cu cât respingerea este mai acerbă,  cu atât suferința aferentă este mai intensă. Și invers. 

De la capăt oricând - O nouă șansă

Omul, prin definiție o ființă rațională, este pe deplin conștient atât de posibilitățile sale dar și de limitările sale. Uneori, se crede invincibil. Alteori, realizează cât de neînsemnat este în spațiul infinit al Universului. Uneori, se simte superior majorității semenilor săi, lăsând în urma sa fapte puțin lăudabile.  Alteori, complexul de inferioritate îl paralizează, frustrarea resimțită dând naștere la tot soiul de sentimente neplăcute precum, neputința, furia, invidia, gelozia, etc. Demoni interiori care macină ființa umană până în punctul disoluției, moment în care fie are loc pieirea iremediabilă, fie se produce schimbarea către o stare de conștiință superioară.

Bineînțeles că, există și reversul medaliei. Modestia, empatia, iubirea, bucuria, generozitatea reprezintă un cumul de trăiri sufletești benefice. Frumusețea sufletului este dată de vibrația la care se situează acesta. Undele energetice pot fi mai joase sau mai înalte. În esență, noi, oamenii, suntem supuși unui proces evolutiv. Toate experiențele de viață au ca principal scop să ne determine să evoluăm. Ce-i drept, viteza cu care se produce această evoluție este mai mare atunci când ne aflăm în suferință.

Fără a încuraja durerea, fără doar și poate, asprimea vieții șlefuiește cel mai bine omul. Asemenea modului în care acționează natura asupra cărbunelui pentru a-l transforma într-un diamant de o frumusețe sclipitoare, astfel se întâmplă și în cazul nostru. În măsura în care arătăm deschidere, disponibilitate și sensibilitate, această simplă lege a naturii ne transformă zi de  zi în niște creaturi din ce în ce mai sublime. În caz contrar, sufletul îmbătrânește prematur, chipul se zbârcește înainte de vreme, urâțenia spirituală se reflectă în exterior, și oamenii sau evenimentele atrase vor fi aidoma.

Oricine dintre dumneavoastră are dreptul la o nouă șansă, oricând și oriunde, indiferent de traiectoria parcursă, indiferent de experiența de viață, indiferent de greșelile comise sau de suferințele îndurate... Noi toți merităm să o luăm de la capăt ori de câte ori simțim nevoia.
Viața nu este întotdeauna ușoară și nici corectă. Important este să avem capacitatea de a înfrunta adversitățile vieții cu fruntea sus și cu privirea spre credință. Oricărui om i se poate întâmpla să cadă sub presiunea problemelor cu care se confruntă, în pofida statului socio-profesional, apartenenței de gen, banilor sau a averii deținute.

Importantă nu este căderea ci puterea de a se ridica. Important este să reziști și să mergi mai departe pe drumul tău. Oricât de dificil și sinuos ar părea, acesta are o destinație și un sens pe care merită să le deslușești.