Pe termen lung este mai putin dureros sa accepti realitatea decat sa traiesti captiv in imaginar!

Uneori se intampla sa avem asteptari nerealiste de la ceilalti. Se poate ca filmul proiectat sa nu se potriveasca cu realitatea. Si atunci? Ce e de facut? Continuam sa mergem pe aceasta cale ce are ca final de drum suferinta provocata de dezamagirea sau dezamagirile iminente. Sau, acceptam realitatea, ajustandu-ne asteptarile de la ceilalti.
Cand ne imaginam cum ar trebui sa arate sau sa se comporte altcineva, fiti convinsi ca va situati strict in planul imaginatiei. Coborarea de acolo se poate intampla brusc si dureros. Nu este nimic confortabil in a cobora cu picioarele pe pamant, mai ales daca universul creat al asteptarilor este unul imbietor. Insa, este impetuos necesar.
Ce poate fi mai descurajator decat

sa traiesti intr-o lume fantezista si rupta de adevar? Ce poate fi mai dureros decat sa traiesti in minciuna? Este ca si cum te-ai scalda zi de zi in mocirla si ai pretinde ca esti impecabil de curat!
Poate faptele voastre spun o poveste frumoasa despre noblete caracteriala. Ce trebuie inteles este ca nu ii putem judeca pe ceilalti prin prisma luminii propriului caracter.
Exista lumini si umbre. Uneori exista mai multa lumina, alteori mai mult intuneric. Nu suntem toti la fel. Ca urmare, nu putem avea asteptari in oglinda propriului comportament!
Fiecare ofera ceea ce are in suflet. Nici nu stii daca sa te superi sau sa compatimesti atunci cand vine vorba de lipsa de caracter sau lipsa de fair play! Cred ca cea mai buna alegere ar fi detasarea cu intelepciunea si maturitatea omului focusat pe a face bine in viata indiferent de context.
Tu crezi ca ai puterea sa procedezi astfel?