Ofera timp TIMPULUI!

Poate ti s-a intamplat sa iti doresti sa apesi pe pedala de acceleratie pentru ca unele lucruri sa se intample sau altele sa stopeze. Poate ti s-a intamplat sa te surprinzi intr-o stare de nerabdare acuta in fata vietii. A-ti dori sa sari cu repeziciune peste anumite trepte necesare in evolutie se poate dovedi a fi un autogol de toata frumusetea. De ce? Pentru ca fiecare etapa de viata are rostul si farmecul ei. A trisa in fata destinului nu este decat un autosabotaj mult regretat mai tarziu.
Viitorul se construieste cu rabdare si perseverenta. Ofera timp timpului pentru a te desavarsi ca individ si pentru a-ti atinge obiectivele setate. Nu fugi din calea unei maturizari firesti sperand ca astfel te vei scuti de truda si vei evita timpul irosit. Nu te amagi! Doar cei care au acordat timp, energie si toleranta tuturor frustrarilor intampinate au reusit sa obtina starea de implinire interioara mult dorita.
Nu confunda timpul investit cu intelepciune cu timpul irosit. Daca ar fi asa, din acest timp "irosit" se nasc cele mai frumoase creatii si se desavarsesc cele mai frumoase caractere.
Ofera-ti timp pentru a deveni cea mai buna versiune a ta. Ofera-ti timp pentru a integra greselile trecutului si pentru a deprinde lectiile necesare. Ofera-ti timp pentru a te bucura de fiecare clipa in fiecare etapa de viata. Ofera-ti timp pentru a trai cu adevarat, cu bune si rele.
Ce spui? Ai de gand sa oferi timp timpului?

Pe termen lung este mai putin dureros sa accepti realitatea decat sa traiesti captiv in imaginar!

Uneori se intampla sa avem asteptari nerealiste de la ceilalti. Se poate ca filmul proiectat sa nu se potriveasca cu realitatea. Si atunci? Ce e de facut? Continuam sa mergem pe aceasta cale ce are ca final de drum suferinta provocata de dezamagirea sau dezamagirile iminente. Sau, acceptam realitatea, ajustandu-ne asteptarile de la ceilalti.
Cand ne imaginam cum ar trebui sa arate sau sa se comporte altcineva, fiti convinsi ca va situati strict in planul imaginatiei. Coborarea de acolo se poate intampla brusc si dureros. Nu este nimic confortabil in a cobora cu picioarele pe pamant, mai ales daca universul creat al asteptarilor este unul imbietor. Insa, este impetuos necesar.
Ce poate fi mai descurajator decat

sa traiesti intr-o lume fantezista si rupta de adevar? Ce poate fi mai dureros decat sa traiesti in minciuna? Este ca si cum te-ai scalda zi de zi in mocirla si ai pretinde ca esti impecabil de curat!
Poate faptele voastre spun o poveste frumoasa despre noblete caracteriala. Ce trebuie inteles este ca nu ii putem judeca pe ceilalti prin prisma luminii propriului caracter.
Exista lumini si umbre. Uneori exista mai multa lumina, alteori mai mult intuneric. Nu suntem toti la fel. Ca urmare, nu putem avea asteptari in oglinda propriului comportament!
Fiecare ofera ceea ce are in suflet. Nici nu stii daca sa te superi sau sa compatimesti atunci cand vine vorba de lipsa de caracter sau lipsa de fair play! Cred ca cea mai buna alegere ar fi detasarea cu intelepciunea si maturitatea omului focusat pe a face bine in viata indiferent de context.
Tu crezi ca ai puterea sa procedezi astfel?

Ce conteaza cel mai mult in viata?

Deunazi am adresat o intrebare in cadrul unui grup creat pe facebook, "Soft skills", pentru a sonda opinia membrilor acestui grup in ceea ce priveste cele mai importante lucruri in viata. Raspunsurile oamenilor nu au intarziat sa apara, confirmandu-mi intr-o oarecare masura gandurile. Da, trebuie sa recunosc faptul ca aveam anumite asteptari. Da, stiu ca acest lucru de cele mai multe ori poate conduce la experimentarea unor stari de dezamagire, insa, de aceasta data lucrurile nu au stat deloc asa. Dimpotriva! Oricum, unul din lucrurile pe care viata te invata sa le gestionezi din mers este infirmarea asteptarilor din partea celorlalti.😉
Asa cum spuneam, exista o serie de lucruri importante in viata, esentiale chiar pentru fericirea fiecaruia dintre noi. De multe ori, poate ca nu le acordam atentia cuvenita pana in clipa in care se intampla ceva care declanseaza recunoasterea si aprecierea necesara. Sau, uneori pierdem unul sau mai multe lucruri esentiale, motiv pentru care invatam sa le apreciem la adevarata lor valoare. Si, de ce nu, sa luptam pentru a le recastiga in masura posibilitatilor. Cei mai norocosi dintre noi vor avea aceasta sansa si vor profita din plin de ea. Ceilalti se vor multumi cu deprinderea lectiilor necesare! Ori, si acest fapt este unul destul de important!
Va invit sa nu mai zabovim si sa cunoastem care sunt cele mai importante lucruri in viata:
- Sanatatea
- Familia
- Linistea sufleteasca
- Credinta
- Iubirea neconditionata
- Intelepciunea
- Omenia
- Mantuirea sufletului
- Casatoria.

Observati faptul ca aceasta lista cuprinde aproape doar elemente de natura non-materiala, neexistand nicio referire la aspecte materiale ale vietii precum banii, case sau masini!
Acest lucru inseamna evolutie spirituala si constiinta extinsa!
Multumesc celor care au acceptat sa participe la sondajul creat!
Pentru tine, care sunt cele mai importante lucruri in viata?

Bine te-am regăsit, Copilul meu interior!

Astăzi, 1 iunie se celebreaza sarbatoarea copilariei. Insa, oare aceasta sarbatoare se adreseaza doar copiilor!? Oare adultii nu sunt altceva decat niste „copii mari”!?
Va propun sa vorbim in cadrul acestui articol despre recuperarea copilului interior.
Lucia Capacchione, in lucrarea sa „Recovery of your Inner Child” (1991), propune un model de transformare umana adresat atat tinerilor, cat si adultilor.
Conform autoarei, lucrul terapeutic asupra copilului interior ii va permite adultului accesul la o serie de resurse personale care ar putea fi cheia depasirii perioadelor de criza specifice „lumii celor mari”.

In viziunea Luciei Capacchione, „copilul interior este o prezenta puternica, plina de energie si generatoare de actiuni creative necesare unei bune adaptari si integrari psihosociale. Cu mare entuziasm, el permite fiecarui individ sa exploreze si sa descopere fascinatia mediului inconjurator. Faciliteaza accesul la propriile trairi emotionale si la exprimarea lor spontana, ceea ce echivaleaza cu obtinerea unui bun echilibru psihologic.
Cand este furios tipa, iar atunci cand este fericit zambeste si rade din toata inima. El stie in cine ar putea avea incredere si in cine nu. Iubeste jocul si actiunile exploratorii, fiecare moment fiind pentru el nou si minunat.”

Pe masura ce copilul creste, devine din ce in ce mai constient de faptul ca el nu este centrul Universului si gusta putin cate putin din lumea alterata a adultilor. Astfel invata cum sa se transforme, cum sa-si reprime spontaneitatea si exprimarea libera in numele celebrei „Morale Sociale”. Copilul interior este practic ingropat de viu. Cu alte cuvinte, o parte din noi este impiedicata sa traiasca, iar sansele noastre de implinire si de dezvoltare personala sunt blocate.

Readucerea la viata a copilului interior, deblocarea energiilor noastre pozitive, a resurselor interioare reprezinta o modalitate extraordinara de a ne reconecta la starea noastra naturala umana.