Cum reusesc ceilalti sa aiba control asupra ta? Butoanele...

Care este cea mai "sofisticata masinarie" din lume? Omul. Ca orice masinarie, omul are niste puncte de contact, sa le spunem "butoane". Aceste butoane transforma omul intr-un prizonier al propriilor emotii si sentimente. Oricine sau orice din exterior le poate apasa, declansand un sir de reactii in lant. Va puteti simti prost atunci cand cineva va nedreptateste sau va jigneste intr-un fel. Sau, va puteti simti bine daca cineva va complimenteaza sau va flateaza. Sau, puteti avea o atitudine obiectiva, stiind ca nimic din ceea ce emite o persoana sau alta cu privire la dumneavoastra, nu va vizeaza de fapt. Insa, in toata aceasta poveste, cel care detine controlul nu sunteti dumneavoastra, ci celalalt, omul care are acces la butoanele de referinta.
Partea trista a acestei privari de libertate, consta in faptul ca omul, desi se poate elibera de constrangerile sociale si ale celor din jur, alege sa ramana la dispozitia unora sau altora. In loc sa preia fraiele propriei dispozitii, se lasa purtat de judecati de valoare si opinii rasarite din strafundul propriei lor vieti. Pozitive sau negative, acestea au puterea de a va declansa o modificare a starii de spirit. Cum? Ceilalti v-au apasat unul sau mai multe butoane. Ce puteti face? Dezactivati-le!

Mai poate fi recastigata increderea pierduta in cineva sau ceva?

Imi place sa ma plimb printre randuri pline de sens si intelepciune. Intr-una dintre calatoriile mele sufletesti, am descoperit un citat al lui Nicolae Iorga despre incredere:
"Increderea nu se pierde decat o data".
Revenind la filozofia mea despre lume si viata, mi-am dat seama ca poate, o data pierduta, increderea in cineva sau in ceva mai poate fi recastigata intr-o oarecare masura, insa, niciodata in totalitate. Costul recuperarii? Timp, efort, angajament asumat, autocontrol si ceva mai multa inteligenta emotionala.

Conform DEX, încrederea se defineste ca fiind un sentiment de siguranţă faţă de cinstea, buna-credintă sau sinceritatea cuiva. Cu alte cuvinte, omul care are incredere are convingerea fermă că o persoană sau un lucru îşi păstreaza integritatea, calităţile sau caracterul pentru un interval de timp predictibil.
Ce se intampla in momentul in care cel sau cea care a acordat increderea sa afla ca a fost mintit, inselat sau tradat? Bineinteles, dincolo de durerea ce o implica dezamagirea resimtita in mod firesc, apar sentimente de dezgust si repulsie, precum si nevoia de a-si retrage investitia emotionala.
Cine a experimentat aceasta experienta de viata, cunoaste foarte bine suferinta pricinuita de pierderea increderii in cineva sau ceva, mai ales dupa ce a acordat-o cu toata fiinta sa. Nu este usor dar nici imposibil de gestionat o astfel de pierdere. Ca orice pierdere care lasa o rana deschisa in urma sa, este nevoie de timp pentru ca rana sa se cicatrizeze si pentru a intelege sensul acestei experiente de viata, care de cele mai multe ori se dovedeste a fi unul binefacator. Asadar, incercati sa nu va pierdeti in norii confuziei si ai indoielii. Decat sa traiti in minciuna si bezna, mai bine alegeti sa traiti in adevar si lumina.

Puterea de a merge mai departe exista in fiecare dintre noi.

Cand viata te loveste fara mila, RESPIRA. Cand viata iti zambeste, RESPIRA. Cand simti ca lumea ta se prabuseste, RESPIRA. Cand simti ca lumea ta infloreste, RESPIRA. Orice s-ar intampla trage aer in piept si RESPIRA.

Cursul vietii nu este intotdeauna acelasi. Uneori este mai lin, alteori este mai tumultos. Tu, draga cititorule, nu te teme. Divinitatea a avut grija sa doteze pe fiecare om in parte cu resursele necesare pentru a gestiona orice tip de experienta. 

Chiar daca uneori simti ca te prabusesti, acesta nu este un indicator al esecului sau al sfarsitului. Nu pierde lupta cel care cade ci acela care nu se ridica, ramanand scufundat in mocirla durerii sufletesti.

Puterea de a merge mai departe exista in fiecare dintre noi. Poate ca ceata suferintei este prea deasa si nu poti identifica aceasta forta interioara. Insa, nu uita, chiar si cea mai deasa ceata se ridica la un moment dat, permitand luminii sa patrunda.

Asadar, orice ai trai acum, orice ai experimenta chiar in aceste clipe, orice ai simti sau gandi, aminteste-ti ca viata merge mai departe si ca puterea se afla chiar in.... ai ghicit,.... in tine.

Orice poveste de dragoste incepe frumos. Si apoi?

Orice poveste de dragoste incepe frumos. Fiori jucausi, fluturasi in stomac, entuziasm la granita cu "nebunia", betia gandurilor care par a nu-si mai gasi coerenta, privirile inmarmurite ale celorlalti la vederea acestui tablou de simptome specifice "indragostitului". Cam cat dureaza aceasta avalansa emotionala? Temporar. La unii dureaza mai mult, la altii mai putin. Coborarea cu picioarele pe pamant nu este intotdeauna lina si delicata. De multe ori se lasa cu plansete si urlete. De ce? Pentru ca imaginea idealizata a celuilalt se dovedeste a fi o iluzie fabricata de insasi imaginatia celui sau celei aflat/e in suferinta.

Unde pleaca toate aceste emotii? Nu pleaca nicaieri, doar se dizolva transformandu-se in altceva. In cazurile fericite, acest "altceva" se situeaza intr-un registru al maturitatii emotionale, cel al iubirii adevarate si neconditionate. In cazurile nefericite, mirajul de la inceput se transforma intr-o mocirla sufleteasca, vecina cu patologia umana. 

Lipsa de respect, lipsa de incredere si speranta, lipsa tandretii, lipsa comunicarii, lipsa fidelitatii, lipsa demnitatii sunt doar cateva dintre elementele lipsa care compun un deficit cronic. Cum poate functiona normal o relatie ale carei rezervoare sunt goale? Nu poate. Sigur, poate supravietui o vreme, insa nu pe termen lung.

Fara o resuscitare adecvata, fara o asezare cu inima deschisa a problemelor pe masa, fara intentia hotarata de a le rezolva impreuna, relatia de cuplu se dovedeste a fi sortita esecului, murind, pur si simplu.

Suntem sau nu suntem pe aceeasi lungime de unda? Cum ne putem sincroniza cu partenerul de viata?

Iubirea si lungimile de unda

Ritmul celuilalt se poate simti in timp. Exista si situatii in care cei doi descopera dupa o perioada considerata suficienta de timp in care au depus constient toate eforturile necesare pentru a se cunoaste si intelege reciproc ca nu sunt pe aceeasi lungime de unda.

A nu fi pe aceeasi lungime de unda este ca si cum intre cei doi s-ar afla o prapastie emotionala dificil de traversat dintr-o parte intr-alta. Orice ar face unul sau celalalt pentru a se apropia pare a fi sortit esecului. Cand ritmurile sunt incompatibile, relatia de cuplu este rece, ostila si condamnata la moarte. Insa chiar esti convins(a) ca s-au epuizat toate resursele pentru a va sincroniza unul cu celalalt?!

Contactul emotional dintre doi oameni se poate realiza intr-un cadru ambiental cald, linistit si intim. Atunci inimile celor doi se intalnesc si se descopera reciproc in toata splendoarea lor. Intr-o lume in care oamenii au uitat sa se mai concentreze asupra persoanei iubite, fiind incurajati si gratificati de societate pentru a se angrena in mai multe lucruri simultan, experienta contactului emotional autentic se pierde.

Exercitiu de sincronizare

Va propun un exercitiu simplu de sincronizare. Iesiti la o plimbare cu persoana iubita. Observati ritmul in care aceasta merge. Lasati-va pasii sa se acordeze la ritmul pasilor sai. Dupa ce aceasta punte energetica a fost creata, vibratiile voastre emotionale au mari sanse de reusita in a se contopi intr-un ritm sublim si armonios. Crezi ca ai timp sa te opresti putin din graba de zi cu zi pentru a-ti focaliza intreaga atentie asupra omului iubit?

Experienta “aici si acum”

A trai aici si acum alaturi de persoana de langa tine este modalitatea prin care fiecare partener reuseste sa fie prezent in relatia sa de iubire. Prezenta se masoara prin capacitatea noastra de concentrare a atentiei asupra a ceea ce ne intereseaza.

Insa, ce ne facem cu salbaticia gandurilor care asemenea unei herghelii de cai alearga tropaind pe campul mintii noastre?! O practica meditativa budista ne invata sa nu ne opunem acestei ingrate tendinte a mintii, sa observam cum se desfasoara si sa revenim la ceea ce ne interesa de fapt. Treptat, caii se vor imblanzii si deci, gandurile noastre se vor potoli din tropait. Si mintile celor doi se vor intalni pentru a experimenta uniunea sufletelor lor intr-un dans artistic perfect.

Bibliografie: Adrian Nuta, Psihologia cuplului, Edit. SPER, 2006;

Fiecare clipa de Viata conteaza...

Fiecare clipa de viata conteaza. Nu ne dam seama decat atunci cand ne situam direct sau indirect in preajma Doamnei in negru. Ne petrecem viata mai mult sau nai putin constient, fapt ce ma conduce la ideea de irosire a timpului. Ne pierdem ani din viata in ignoranta, si intr-o buna zi realizam ce am fi putut face diferit cu timpul nostru. Fiecare om are un timp al sau, indiscutabil limitat in lumea aceasta. Ori, timpul are o caracteristica interesanta. Nu mai poate fi dat inapoi. Timpul se scurge ireversibil, cu o determinare implacabila.
Studii de specialitate realizate de cercetatori cu privire la regretele oamenilor aflati in preajma mortii indica exact aceasta irosire temporala si regretul lucrurilor nefacute fie din pricina fricii, fie a prejudecatilor, fie a opiniilor celor din jur.
Nu irositi nicio clipa de viata. Oricand poate fi ultima. Varsta inaintata nu este un criteriu de selectie din partea Doamnei in negru, murind copii si tinerii deopotriva. Nu va petreceti viata cu frica de a trai pentru a regreta in ultima clipa o viata de om netraita onorabil. Nu irositi ani pretiosi pentru a cersi la final o clipa de viata asa cum v-ati fi dorit-o.
Uneori Domnului i se face dor de unii dintre ingerii trimisi pe Pamant, motiv pentru care ii cheama Acasa. Desi pentru noi poate parea devreme, de neacceptat si revoltator, pentru cel de Sus, ingerul nu face decat sa revina Acasa, la matricea de apartenenta. De acolo venim, acolo ne intoarcem cu totii. Intr-o buna zi....