Suntem mai mult decat suma emoțiilor și gândurilor noastre!

Orice s-ar întâmpla, încercați să vă amintiți că sunteți mai mult decât suma gândurilor și emoțiilor dumneavoastră. Ființa umană nu se rezumă la tot ceea ce credeți că vă definește în prezent, un cumul de roluri bine stabilite (fiu, fiică, soră, frate, soț, soție, părinte, statut profesional, prieten (ă), coleg (ă), etc.), prezența fiindu-vă cu mult mai vastă. Sinele este cu mult mai profund decât Ego-ul conștient. Pentru a-l accesa este nevoie să fiți cât mai mult prezenți în viața dumneavoastră. A fi prezent înseamnă a fi conștient că ceea ce simțiți și gândiți reprezintă doar o mică parte din ceea ce sunteți cu adevărat. Dincolo de Ego se află Ființa. Odată ce deveniți conștienți de acest lucru, vă veți amplifica forța interioară pentru că a avut loc ceea ce se numește extinderea Conștiinței. Practic, interiorul dumneavoastră se transformă într-un tărâm mult mai bogat. Din moment ce bogăția sufletească se multiplică, nicio problemă întâmpinată nu va avea suficientă forță pentru a vă răpune.
Ori de câte ori simțiți că lumea stă să se dărâme, opriți-vă măcar pentru o clipă din orice faceți, închideți ochii și respirați adânc. Un astfel de moment vă va ajuta să vă conectați la puterea  interioară de care dispuneți. Mai mult, vă va aminti că nu sunteți unul și același lucru cu problema. Astfel, externalizând ceea ce vă deranjează, perspectiva asupra problemei va fi una mai detașată. Dintr-un astfel de unghi, și soluțiilor le va fi mai ușor să apară în planul Conștiinței dumneavoastră.
Având înțelepciunea de a nu vă identifica cu problemele cu care vă confruntați, drumul în viață, deși pe alocuri sinuos sau dificil de străbătut, îl veți parcurge mereu pe propriile picioare și cu capul sus. O astfel de atitudine invincibilă în fața vicisitudinilor vieții  va reprezenta sursă de inspirație pentru mulți dintre semenii de rând. Cultivați un model pozitiv de rezistență la tot ceea ce poate fi catalogat ca factori de stres. Fiți prezent în viața dumneavoastră.  Alegeți conștient să trăiți frumos. Luați decizii sănătoase care să genereze efecte benefice asupra dumneavoastră și a celor dragi, și nu numai.

Ma simt bine cu mine însumi!? Intimitatea, antidotul perfect împotriva stresului

Indiferent de structura de personalitate clădită de fiecare persoană în parte, fiecare dintre noi este delimitat asemenea teritoriului unei țări. Atât eu cât și dumneavoastră deținem un spațiu personal, care nu se rezumă doar la spațiul fizic, ci include și partea imaterială a existenței umane, și anume spațiul spiritual. Având ca și perimetru de existență un spațiu propriu, putem să ne retragem oricând „aici”, să fim noi împreună cu noi înșine, cu gândurile și trăirile noastre, sau putem să ne protejăm ori de câte ori ne simțim amenințați de ceilalți. Ori fără această posibilitate de a ne conecta la Sinele propriu, de a rămâne în tăcere pentru a asculta și înțelege  liniștea, de a ne sustrage tumultului cotidian, măcar din când în când, cu siguranță că sănătatea noastră mintală și emoțională ar avea de suferit. A alege să fiți  mereu în acțiune, prins fără pauză  în vâltoarea agitației sociale, este ca și cum ați  alege să vă despărțiți de propria persoană sau să vă abandonați uitării de sine. Iar a vă abandona sinele într-o lume tot mai pragmatică și materialistă înseamnă alienare spirituală.
Fără existența acestui spațiu personal, posibil ca noțiunea de „intimitate” să nu se regăsească în niciun dicționar explicativ, indiferent de țara de apartenență. Intimitatea presupune exact crearea propriului spațiu, în care să vă regăsiți pe dumneavoastră înșivă în mod autentic și lipsit de orice mască. A fi în acceptare și armonie cu propria persoană reprezintă premisa fundamentală a unei stări de spirit echilibrate. Mai mult decât atât, o bună coabitare a omului cu Sinele său, înseamnă inclusiv sporirea șanselor de dezvoltare a unei bune intimități cu ceilalți oameni, dragi sufletului, fie ca vorbim despre parteneri de cuplu, membrii familiei, prieteni sau colegi.
Am văzut că intimitatea presupune a avea încredere în propria persoană, fapt care va conduce și la dezvoltarea unui sentiment de încredere în ceilalți și la deschiderea sufletului astfel încât să vă puteți dezbrăca într-o bună zi de orice mască sau armură menită să vă protejeze și a vă lăsa în grija celor intimi fără să vă fie teamă că acesta ar putea profita de slăbiciunile dumneavoastră. Totuși, există cazuri în care intimitatea declanșează neliniște, anxietate, sentimente de rușine, dorințe de îndepărtare sau de evitare a celorlalți.

Cât de mult iubesc oamenii de fapt? Despre iubirea necondiționată...

Atunci când pășim pe această lume, inima ne este în totalitate deschisă către tot ceea ce ne parvine din mediul exterior. Avem o capacitate extraordinară de a iubi și de a ne lăsa iubiți, mai marii maeștrii spirituali ai lumii relevând în repetate rânduri faptul că sensul existenței noastre pe acest Pământ constă în învățarea lecției Iubirii Necondiționate.
Ce este iubirea?
Uneori, iubirea este pură și inocentă, alteori este pasională și fulgerătoare. Uneori aceeași iubire poate fi blândă, alteori agresivă. Uneori simțim că iubirea ne face bine, alteori simțim că dimpotrivă ne face rău. Uneori iubirea poate fi constructivă, alteori nu.
Multor oameni le este teamă de iubire pentru că le este teamă de suferință. Cu alte cuvinte, „Mă tem de iubire pentru că mă tem de o eventuală suferință, așa cum s-a mai întâmplat.” Fantomele trecutului au prostul obicei de a reveni adesea pentru a reaminti și reactiva durerea trăită în anumite momente / situații / evenimente / relații. Puterea trecutului are o intensitate pe măsura capacității noastre de depășire a suferințelor trăite cândva. Cu cât am reușit să înțelegem mai bine experiențele  petrecute cândva, cu atât suntem mai înclinați spre a ierta greșelile de altădată. Cu cât suntem mai detașați de trecut, cu atât suntem mai prezenți în viața noastră. Cu cât suntem mai prezenți în propria existență, cu atât suntem predispuși către trăirea fiecărei clipe fără a fi bântuiți de emoții, sentimente și gânduri din trecut. Eliberați de trecutul nostru, avem minunata șansă de a ne trăi viața cu deschidere și autenticitate, de fiecare dată la timpul prezent, singurul timp care se transpune în ceea ce noi denumim realitate.
Așa cum trecutul nu există, nici timpul viitor nu există. Proiectarea unor scenarii de durere și suferință se dovedește a fi de cele mai multe ori un exercițiu de imaginație bogată. De asemenea, asocierea termenului de Iubire cu cel de Suferință este una total neinspirată întrucât nimeni de pe această planetă nu suferă atunci când iubește ci atunci când încetează a iubi. Exact această ruptură în fluxul natural al iubirii  cauzează „sângerarea „.
Dacă ar fi să facem o  scurtă analiză a iubirii ce ia naștere între un bărbat și o femeie, se spune că în dragoste și în război este permis orice. Mai mult, parafrazând numeroase replici de film, "De la iubire la ură nu este decât un singur pas...". Ceea ce este adevărat! Orice investiție emoțională pozitivă se poate transforma într-una negativă. Același lucru se poate întâmpla și în cazul sentimentelor negative. Iubirea ascunde în spate Ura. Ura ascunde în spate Iubirea. Cele două sentimente par a avea o înțelegere. Când unul intră în prim plan, celălalt se retrage în culise. Și invers!
Știți metafora „peștelui”? Oamenii spun adesea că iubesc peștele. De fapt, ei iubesc să mănânce pește. Pentru a fi savurat, evident că peștele este pescuit, omorât și, ulterior gătit. Practic, peștelui i se produce un rău, i se curmează lina sa existență în apele pământului. Vedeți cum oamenii care spun că iubesc peștele, se iubesc de fapt pe ei înșiși, întrucât își satisfac o nevoie sau o plăcere culinară, sacrificând bieții pești?
La fel se întâmplă lucrurile și în cazul relațiilor interumane. Oamenii spun că se iubesc, spun că nu pot trăi unii fără alții, ajung să fie dependenți 100%, când realitatea este cu totul alta. Oamenii se iubesc pe ei înșiși. Iubirea pentru celălalt vine ca o reflexie a îndeplinirii de către celălalt ale unor nevoi personale. Aceasta este un soi de condiționare. „Te iubesc” doar dacă îmi satisfaci nevoile. În caz contrar, iubirea se preschimba în opusul ei. Întrebarea este „Să fie aceasta iubire?” Privind superficial, poate că ați fi tentați să răspundeți afirmativ. Însă, dacă am privi mai în profunzime, am descoperi faptul că iubirea adevărată nu are nicio legătură cu condiționarea de orice tip. Iubirea adevărată se dăruiește necondiționat, fără presiuni și contabilizări inutile. Puterea iubirii necondiționate este nemărginită. Să oferi fără a cere nimic la schimb, ci doar pentru a-l face pe celălalt fericit, reprezintă însăși sursa de fericire și împlinire umană. Aceasta este adevărata noastră natură, cea a iubirii necondiționate. Aceasta este adevărata noastră putere.