Învață să fii fericit (ă) cu „puțin”! Când "puțin" înseamnă "mai mult"....

„Fericiți cei sărăci cu Duhul că acelora este Împărăția Cerurilor „. Frumoase vorbe! Iată că Dumnezeu ne-a transmis cu mult timp în urmă secretul unei vieți fericite. Atât de aproape este răspunsul la întrebările noastre referitoare la fericire încât îl pierdem din vedere.
Focusarea umană este pe conceptul de „mai mult „, pe opulență , pe „ceea ce este al meu,  pe „ceea ce eu nu am dar ceilalți au”, pe noi înșine, toate la puterea a doua. Lăcomia caracteristică, nevoia de a ne delimita ca fiind altfel decât ceilalți (întotdeauna „mai buni”), snobismul,  gradul nostru de mândrie, de fățărnicie sau de aroganță în fața semenilor și a vieții simbolizează umbrirea stării  de spirit.
Se pare că mulți dintre cei care au acumulat în viața lor multă bogăție materială, care au atins un statut social demn de invidiat pentru marea majoritate, care se bucură de prestigiu și admirație în societate, se declară adesea ca fiind nefericiți. Deși, aparent, au lumea la picioare, de fapt, ei se simt pustii și triști. Sesizați paradoxul? Ce le lipsește acestor oameni? Bineînțeles că, lumea exterioară nu le poate oferi împlinirea absolută. Din tablou lipsește ceva.  Lumea lor interioară. S-au conectat atât de bine la tot ce le survine din afară încât au uitat ce resurse minunate sălășluiesc în propria persoană. Comorile cele mai adânci, cele mai subtile sau lipsite de orice urmă de materialism sunt și cele mai valoroase. În viață,  putem  pierde oricând averea sau statutul socio-profesional, însă nimeni, niciodată, nu ne poate lua ceea ce avem în suflet și în minte. Sunt daruri divine, care ne aparțin în totalitate. Puteți dormi pe străzi, însă în sufletul dumneavoastră să vă simțiți cel mai împlinit om de pe Planetă. Așa cum puteți locui într-un palat și să vă simțiți cel mai nefericit om din întreaga lume.
Prin cele spuse, eu nu încurajez sub nicio formă sărăcia, ci doar vreau să subliniez faptul că fericirea adevărată nu ne este oferită de acumulări materiale ci de cele spirituale. Fericirea nu izvorăște din material. Fericirea are un caracter pur și spiritual. Ceea ce ne poate conferi bogăția materială este un anumit confort și siguranță economică. Doar atât! Evident că în vederea supraviețuirii și a unei bunăstări fizice  avem nevoie de un acoperiș deasupra capului, de un job decent remunerat, de hrană și de apă, de îmbrăcăminte,  etc. Există, totuși, o diferență între decență și opulență.
Marea majoritate a oamenilor caută fericirea în depărtări, portretizând imaginea acesteia în chip de faimă, strălucire, case impetuoase, mașini luxoase, vacanțe exotice, depozite bancare, femei frumoase sau bărbați atrăgători, petreceri de weekend, uitând cu desăvârșire faptul că fericirea își are sursa chiar în propria persoană. Tot ceea ce ne survine din exterior reprezintă plăceri de moment, întotdeauna efemere. Care este sensul unei case cu 20 de camere dacă dumneavoastră vă odihniți doar într-o singură cameră? Care este scopul cumpărăturilor compulsive dacă vi se întâmplă frecvent să nu purtați o parte din hainele achiziționate sau să nu folosiți multe dintre obiectele noi? Ce rost are gălăgia demonstrativa când liniștea este net superioară? Ce rost își au coșurile pline doldora de cumpărături alimentare, dacă jumătate dintre acestea ajung la ghena de gunoi, în timp ce în lume există copii care mor de foame și de sete? Cum putem ignora cu bună știință faptul că dincolo de realitatea noastră, există adevărate drame colective? Să risipești mâncare și apă, fără menajamente, într-o lume în care se moare în zilele noastre de foame și de sete, simbolizează o lipsă grasă de conștientizare și de conștiință. Avem nevoie să devenind mai conștienți și mai implicați în această lume, care nu este decât o reflexie a mentalității colective centrată pe profit chiar dacă acest lucru implică lezarea altor persoane, inclusiv distrugerea lor prin foamete și război. Prin comparație, nefericirea proprie își pierde serios din intensitate.
Aparent, cu cât avem mai puțin, cu atât avem mai mult. Și invers!  Pare contradictoriu, nu-i așa? Pare, dar nu este. Ceea ce Divinitatea a intenționat să ne insufle a fost un set de valori morale precum modestia, bucuria lucrurilor simple dar profunde, iubirea de viață, empatia, generozitatea, disponibilitatea pentru a ne ajuta semenii aflați în nevoie, credința, speranța....toate acestea conferind adevărata bucurie a vieții, aceea de a fi un om printre oameni, o mică părticică din grandiosul Univers.

Ne temem să trăim cu adevărat pentru că ne este teamă de suferință

Venim în această lume cu inima deschisă spre tot ceea ce ne oferă, experiențe de viață mai mult sau mai puțin plăcute, oportunități nelimitate de a fi și de a experimenta situații, trăiri, emoții, sentimente, filozofii de viață, credințe, relații, ș.a.m.d.. Pe parcurs, lucrurile se mai schimbă în sensul în care deschiderea inițială  își mai pierde din amplitudine, devenind din ce în ce mai mică, uneori chiar aproape nulă.
 Ce produce schimbarea? Ce ne face să ne închidem în propria carapace precum o broscuță țestoasă ce încearcă să fugă din calea unui potențial pericol? Sau, ce ne determină să ne creăm propria întemnițare, având grijă în mod sistematic să refuzăm noi experiențe de viață, noi persoane, noi sentimente sau noi trăiri?
Oricât de vastă ar fi lista întrebărilor, există un singur răspuns. Frica! Sau, puteți să îi spuneți „teama”. Probabil că, în spiritul interogativ de mai sus,  deja vă întrebați „Frica sau Teama de ce anume?”.
Vă propun un mic exercițiu. Imaginați-vă că vă aflati în parc. Vremea însorită vă încurajează să vă plimbați relaxați, debordând de o energie frumoasă și pozitivă. Dintr-o dată, starea vremii se schimbă. Cerul se întunecă brusc. Vântul se intensifică. Ploaia nu întârzie să își facă simțită prezența. Cum vă face să vă simțiți această schimbare a vremii? Oare vă veți continua plimbarea la fel de relaxați, bucurându-vă de senzațiile pe care picăturile de ploaie le lasă pe pielea dumneavoastră? Sau, veți fugi înfrigurați din calea ploii pentru a vă adăposti?
Totul depinde de opțiunea personală a fiecăruia dintre dumneavoastră. Unele persoane vor găsi în această experiență plăcere și entuziasm, în timp ce altele o vor percepe ca fiind disconfortabilă, provocându-le repulsie. Poate că primii au amintiri plăcute despre experiența mersului prin ploaie iar ceilalți nu își amintesc decât faptul că s-au ales cu o pneumonie serioasă. Sau, unii dintre ei nici nu au experimentat vreodată mersul prin ploaie și le este teamă de această nouă experiență. Întrebarea care se impune de la sine este „De unde aceste diferențe de percepție a aceleiași situații?”
Deși pare un clișeu, răspunsul îl va găsi fiecare dintre dumneavoastră în propria istorie de viață. Până la urmă, subiectivismul își spune cuvântul în orice situație. Toți am avut parte de experiențe de viață mai mult sau mai puțin pozitive. Cele negative, însă, ne-au oferit cele mai prețioase lecții de viață. Unii dintre noi au deprins învățăturile aferente, alții nu. Cei din urmă, vor mai repeta „cursul” într-o formă asemănătoare până când vor fi învățat lecția.  Poate că unii oameni s-au maturizat emoțional mai repede decât ceilalți, sau dimpotrivă. Probabil că, viteza cu care maturitatea noastră emoțională se întâmplă are o relevanță mai redusă decât însăși realizarea acesteia, întrucât acesta îmi pare a fi  obiectivul.
Ceea ce este cert este că experimentarea unor situații de viață dureroase ne face să fim mai precauți, dacă nu chiar opaci  în fața vieții.  Scopul? Bineînțeles că vorbim despre evitarea durerii sau a repetării acesteia. În toată această ecuație îi lăsăm deoparte pe cei dependenți de stări negative precum victimizarea, nefericirea sau durerea. Despre dependența de nefericire vom dezbate mai târziu. Revenind la sursa fricii, raționamentul pare a fi „Mă feresc de trăirea unor experiențe noi de viață ( situații , relații, evenimente, etc. ) din teama de a nu retrăi vreuna dintre suferințele din trecut!” Și pentru că această temere este direct proporțională cu intensitatea cu care am resimțit suferința, practic în funcție de cât de mult am suferit voi avea inima mai mult sau mai puțin deschisă sau închisă, depinde de cum vreți să percepeți problema. 😊

Într-o lume tot mai conflictuală și lacomă, pare că am rămas repetenți la capitolul CIVILIZAȚIE

Realitatea înconjurătoare demonstrează, încă,  lipsa de înțelegere a adevăratei noastre naturi după îndelungi milenii de evoluție către ceea ce noi denumim astăzi Civilizație. În pofida evoluției intelectuale care a condus la însemnate descoperiri științifice care au revoluționat din multe puncte de vedere  întregul nostru stil de viață, de la medicină, tehnologia informației , transport, arhitectură până la telecomunicații, la capitolul evoluție spirituală suntem rămași puțin în urmă, dacă nu chiar repetenți. Poate că unii dintre dumneavoastră veți considera că exagerez. Este posibil să mă înșel. Dar, nu prea cred. Războiul actual din Siria sau statistica unui număr de 60 de milioane de victime decedate în timpul celui de-al doilea război mondial, dintre care doar două milioane de soldați răpuși pe câmpul de luptă, restul de 58 de milioane fiind civili, reprezintă dovezi grăitoare.
Cu toate acestea, am nădejdea unei resuscitări spirituale, fără de care specia umană s-ar îndrepta cu siguranță către colaps. Există voci care susțin chiar că această resuscitare sau, putem să-i spunem trezire a conștiinței umane, a început deja.
Citind diverse scrieri ale personalităților din timpuri străvechi, am adesea sentimentul că oamenii de demult aveau un mai fin simț al adevăratei lor naturi, fiind mai prezenți în propria viață , mai în contact cu Sinele lor, mai autentici în cadrul relațiilor pe care le stabileau unii cu alții, mai apropiați de Dumnezeu.... Astăzi, îmi pare că suntem sclavii unei societăți bazate pe consum, o societate deliberat creată pentru foloase strict economice. O astfel de lume pragmatică nu poate supraviețui decât pe fondul existenței unor nevoi de consum. Cine le-a inventat? Oare cine? Evident, însăși creatorii acestei societăți consumatoriste. Ancorați atât de mult în material, am uitat de cealaltă latură a lumii, cea spirituală , cea care este cu adevărat primordială și importantă.
Străini de adevărata noastră natură, căutăm împlinire cel mai adesea în afara noastră. Nevoile sunt de cele mai multe ori iluzorii. Credem că le avem și acest lucru ne determină să acționăm în vederea satisfacerii lor. Odată satisfăcute, realizăm că împlinirea a fost una de scurtă durată. Imediat, apar din senin alte nevoi și alte presiuni de satisfacere pentru a atinge o nouă  stare de împlinire, de cele mai multe ori efemeră sau în cazul cel mai rău, iluzorie.

Dependent(ă) de tine!!! Atunci când dependența devine toxică...

• La inceput era romantic, dar acum este complet dezinteresat.
• Este foarte rece cu mine. Dar eu stiu ca in spatele acestei raceli se afla o mare de sensibilitate. Simt eu asta.
• Daca o parasesc nu voi mai intalni niciodata pe cineva.
• M-as simti vinovat daca as parasi-o.
• Cine altcineva m-ar dori pe mine?
• Ma trateaza ca pe o carpa.Dar o iubesc, ce sa fac? Iubirea imi da forta sa indur.

Cunosti aceste replici? Poate ca le-ai auzit in jurul tau, poate le-ai vazut in filme sau poate chiar tu le-ai rostit. Daca si tu le rostesti, ar merita sa meditezi la intrebarea urmatoare: “DE CINE TE TEMI?” Sau, ce te face sa nu mai judeci sanatos in asa masura incat sa nu mai stii ce e bine si ce e rau pentru tine?

A ramene intr-o relatie toxica este o amenintare la adresa sanatatii tale. Poate ca ai incercat sa o ameliorezi si n-a mers. Poate te simti demoralizat pentru ca stii ca eforturile tale au fost inutile. Cu toate acestea, nu esti capabil(a) sa pleci. Nu poti pune PUNCT, desi logica ta si a prietenilor tai iti spune sa o faci. Ceva din tine iti spune ca nu poti trai in felul acesta si totusi continui sa traiesti astfel. Este ca si cum relatia ar fi o inchisoare la care tu ai fost condamnat, fara sa ti se spuna pentru cat timp. Usa este deschisa insa parca te retine ceva.

Intr-o relatie de dependenta, o persoana nu alege liber o alta persoana, ci este impinsa, fara a se putea impotrivi, spre o alta persoana. Dependentul simte panica atunci cand se gandeste la terminarea relatiei iar daca chiar incheie relatia este cuprins de o stare de agonie, exprimata prin durere fizica(durere de cap, de stomac, de piept), perturbari de somn, plans prelungit, iritabilitate excesiva si sentimentul ca totul s-a sfarsit pentru totdeauna. Dorinta e atat de puternica uneori, incat dependentul revine la persoana in cauza. Dupa perioada de suferinta, urmeaza un sentiment de triumf sau de usurare.

In orice relatie exista un anumit tip de dependenta. In sine, aceasta nu este rea, ci, aduce forta, intensitate si savoare relatiei, prin stabilirea unei legeturi puternice, solide cu cineva. Insa daca, relatia antreneaza acele elemente care se opun libertatii de a manifesta ce e mai valoros in tine, de a te darui celuilalt fara sa te simti obligat sa faci asta, de a alege sa stai sau sa pleci, atunci aceasta devine toxica.

Poti intelege mai usor daca te afli intr-o relatie de dependenta, daca te simti constrans in unul dintre urmatoarele moduri:

1. Cauti sa inventezi motive pentru a ramane si pentru a contrabalansa aspectele nesatisfacatoare ale relatiei.
2. Desi propria ta gandire obiectiva(sau a altora) iti spune ca relatia nu evolueaza si nu te poti astepta la nimic bun, nu intreprinzi nimic concret pentru a o finaliza.
3. Te cuprinde frica sau chiar teroarea cand te gandesti sa pui punct relatiei.
4. Cand, in sfarsit, te hotarasti sa actionezi, esti coplesit de tot felul de simptome care dispar prin reluarea contactului.
5. Dupa ce relataia s-a terminat cu adevarat, te simti singur si aproape pierdut in lumea asta mare si ostila.

Daca te regasesti, poti admite ca esti dependent. Nu zic ca nu o sa te doara un pic, mai ales daca ai o parere foarte buna despre tine. Dar fara acest prim pas, orice vindecare nu este posibila. Noua atitudine iti va permite sa privesti inainte, sa gasesti o cale de salvare.

Sursa: Adrian Nuță, Psihologia cuplului

DE (Conectați) - Cum influențează utilizarea de smartphone starea noastră de sănătate și fericire?

Cercetările psihologilor americani arată modul în care smartphones afectează starea noastră de sănătate, și trasează linii de acțiune în vederea preluării controlului.

După lansarea pe piață a tehnologiei de tip iPhone, lumea nu a mai fost la fel. Milioane de utilizatori folosesc smartphones dincolo de scopul lor principal, și anume telefonia mobilă. Astăzi, prin intermediul unui smartphone poți căuta și găsi informații online, poți transmite mesaje, poți fotografia și filma, poți utiliza o hartă a drumurilor,  poți juca jocuri video, etc.

Conform specialiștilor, tehnologia de tip smartphone ne face viața mai ușoară, însă această facilitate are un preț destul de costisitor, influențarea negativă a stării noastre de sănătate și a nivelului de fericire. Cum anume se întâmplă acest lucru?

Studiile indica faptul că utilizarea lor ne afectează calitatea somnului, ne stresează și ne monopolizeaza atenția. 

Cele mai multe constatări fac referire la modul în care este afectat somnul, smartphones fiind considerate niște hoți ai somnului. Principala recomandare a psihologilor este cea a evitării folosirii telefoanelor "inteligente" pe timpul nopții.

Mai mult, dincolo de o calitate scăzută a somnului, activitatea de a doua zi a subiecților supuși experimentului, a fost una precară, lipsită de energie și angajament.

O altă constatare surprinzătoare arată că aceste efecte sunt mult mai accentuate în cazul folosirii telefoanelor mobile decât a laptop-urilor sau a calculatoarelor, înainte de culcare. Explicația ține dincolo de emiterea "luminii albastre" , care afectează producția de melatonina, hormonul somnului, și de ușurința cu care poți sta întins în pat și butona mobilul. Astfel, la ora propice relaxării și adormirii, oamenii mai pot face o verificare a căsuței poștale de tip mail sau mai pot citi diverse texte de interes, incarcandu-se negativ cu griji sau preocupări. Acest lucru produce anxietate, care poate determina inclusiv treziri nocturne cu scopul verificării mesageriei sau a redactării de răspunsuri la mesajele primite.

Anxietatea și utilizarea de smartphones par a merge mână în mână prin prisma dependenței create. Privarea de telefoanele mobile, fie și preț de o oră, poate cauza stări de neliniște, de agitație și anxietate. Lipsa accesului la mesagerie sau la rețelele de socializare determina un nivel de anxietate crescut, intensitatea fiind ceva mai mare în cazul generațiilor tinere.

Acest fenomen este cunoscut sub denumirea de "FOMO," sau "fear of missing out". Cu alte cuvinte, este vorba despre teama de a pierde experiențe și informații despre alți oameni. Practic, s-a creat un sistem în care cei mai multi oameni simt nevoia să dea "check" cât mai des, aproape tot timpul.
Deși a avea foarte mulți prieteni pe Facebook împreună cu discuții multiple online poate determina o rată scăzută de depresie, cercetătorii au demonstrat că există și o față întunecată a monedei. De exemplu, anxietatea provocată de imposibilitatea de a verifica Facebook, chiar dacă este temporară, conduce la conturarea unui tablou clinic de depresie, distimie și tulburare afectivă bipolara. 

Alte efecte negative produse de utilizarea excesivă de smartphones sunt productivitate scazuta în muncă, dificultăți de concentrare, hiperactivitate și deficit de atenție. Astfel că, specialiștii americani recomandă verificarea notificărilor în mod limitat, să spunem de maxim 3 ori pe zi.

Te-ai gândit vreodată că, în ciuda confortului pe care ți-l oferă telefonul tau inteligent de a te conecta cu orice persoană la orice oră din zi și din noapte, de fapt te autoprivezi de un contact real și autentic, față în față? Importanța interacțiunii umane face to face este incontestabila grație emoțiilor ce survin în mod natural atunci când doi sau mai mulți oameni se întâlnesc. Ar fi păcat să ratezi evenimente sau momente importante și reale din viață, doar pentru că ești mult prea preocupat de verificarea notificărilor Facebook sau Yahoo. 
Este adevărat faptul că rețelele de socializare creează persoanei sentimentul de apartenență la un grup, de conexiune cu alți oameni care sunt similari dintr-un anumit punct de vedere, care împărtășesc ideologii de viață asemănătoare, etc. Implicarea activă pe astfel de rețele sociale în vederea promovării unui stil de viață sănătos este benefică întrucât are un scop nobil, ceea ce contribuie la creșterea stimei de sine și a unei interacțiuni pozitive cu semenii. 
Ce te faci atunci când conectarea este pasivă, doar pentru a vedea ce fac ceilalți, cum trăiesc, cât de bine sau rău sunt!? Aici apar sentimente de inadecvare, stima de sine scăzută, invidie și gelozie, anxietate, etc. 
În toată această chestiune, cheia succesului este echilibrul sau moderația. Altfel spus, să încerci să iei tot ceea ce e mai bun din tehnologie însă, fără a-i permite să preia controlul asupra ta.

Sursa: www.apa.org 

Despre DRAMA copiilor abandonați în centrele de plasament. Adopția, un final fericit sau trist de poveste...

Abandonul in centrele de plasament are efecte psihologice dramatice asupra copiilor. Vorbim despre un abandon care isi poate pierde caracterul temporal  devenind unul permanent. De asemenea, ingrijitorii nu mai apartin mediului familial copiilor, ci sunt straini de acesta. Prin urmare copilul nu ramane in grija unei persoane pe care o cunoaste deja, in care are incredere si de care se simte atasat. 

Iată principalele efecte psihologice ale abandonului resimțite de copil:

- Sporirea unor trăiri emoționale negative precum insecuritatea, teama, anxietatea, frica, frustrarea si furia acestuia;

- Pierderea mediului familial stabil inseamna si o multime de alte pierderi, ca: schimbarea casei sau a scolii, pierderea contactului cu prietenii, colegii sau alti membrii ai familiei si chiar pierderea animalelor preferate;

 Evident in aceste cazuri abandonul este resimtit in adevaratul sens al cuvantului, ca fiind o experienta de viata extrem de dureroasa.

- Pe langa pierderea parintilor si a mediului familial, copiii pot experimenta un intreg nivel al pierderii interioare, precum pierderea identitatii, confidentei sau a stimei de sine. 

- Insecuritatea resimtita de copil data de instabilitatea si noutatea mediului din centrele de plasament genereaza si pierderea controlului asupra mediului si asupra propriilor emotii ceea ce conduce la mascarea reactiilor sale prin diverse comportamente agresive sau indecente. 

Este vital pentru copil ca aceste pierderi sa fie recunoscute si sa fie luate in serios.

Cum sunt adoptiile receptate de copii?

Fiecare copil este unic si special in felul sau. Experimentarea adoptiilor se realizeaza in functie de mai multi factori, precum: personalitatea copilului, istoricul de viata, mediul de provenienta, personalitatea potentialilor parinti adoptivi etc. 

Unii pot percepe adoptia ca pe o sansa deosebita prin care acestia reusesc sa aibe o familie, un mediu stabil in care au mai multe sanse sa primeasca atentie, afectiune, grija si confort material.  Satisfacerea nevoilor emotionale si fizice reprezinta o premisa sanogena in dezvoltarea emotionala si cognitiva a copiilor. 

Alti copii care inca mai pastreaza sentimente de anxietate, furie, planset launtric, teama si tristete, ii pot invinui pe noii parinti adoptivi pentru abandonul suferit. Este indicat ca parintii adoptivi sa cunoasca ce se ascunde in spatele furiei copilului si sa inteleaga ca este necesara o perioada de timp pentru linistirea apelor interne ale acestuia. De asemenea, faptul ca a acceptat sa fie ingrijiti de acestia semnifica un semn prin care care copilul le transmite ca este capabil sa le raspunda cu aceeasi dragoste.

Noi cercetări științifice șochează: Emoțiile noastre creionează realitatea exterioară

Până de curând, se credea că emoțiile umane creionează percepția noastră asupra lumii. Însă,  noi studii științifice arată un lucru extraordinar: emoțiile umane materializează însăși realitatea.

Un prim experiment a fost realizat asupra ADN-ului uman. Acesta a fost izolat într-un container sigilat și a fost plasat în apropierea subiectului donator supus testării propriu-zise. Subiectul respectiv a fost influențat de o serie de stimuli emoționali, suficient de fascinanți,  astfel încât emoțiile resimțite au afectat ADN-ul din camera alăturată. În prezența stimulării emoționale negative, ADN-ul s-a contractat. În sensul opus au stat lucrurile în situația stimulării emoționale pozitive, efectul fiind de relaxare a ADN-ului.

Oamenii de știință au concluzionat faptul că "Emoțiile umane produc efecte care contrazic legile convenționale ale fizicii."

Asemănător, alți oameni de știință au realizat experimente asupra leucocitelor extrase din sângele mai multor subiecți donatori, cu scopul măsurării schimbărilor electrice atunci când aceștia erau supuși unei stimulări emoționale sub forma unor videoclipuri, atât cu încărcătură pozitivă cât și negativă. 

La fel ca în experimentul precedent, ADN-ul a fost izolat într-o cameră alăturată. În mod uimitor, răspunsul electric a fost același atât în cazul ADN-ului, al leucocitelor și al donatorului.

Mai mult, oamenii de știință au vrut să vadă dacă rezultatele sunt aceleași și în cazul plasării izolate a ADN-ului la o distanță considerabilă,  de 50 de mile. 

Surprinzător,  rezultatele ai fost aceleași, fără diferențe de timp sau vreo forma de transmisie. 

ADN-ul și donatorul au același răspuns în același timp. Concluzia a fost că donatorul și ADN-ul său pot comunica dincolo de spațiu și timp. 

Un al treilea experiment a demonstrat ceva cu adevărat șocant. Cercetătorii americani au observat efectul ADN-ului asupra lumii din punct de vedere fizic.

Fotoni de culoare albă, care compun lumea noastră înconjurătoare, au fost ținuți sub observație într-un vacuum. Așezarea lor era haotică, complet la întâmplare. 

În momentul în care ADN-ul uman a fost introdus în același vacuum, în mod șocant fotonii nu se mai comportau haotic. Într-un mod precis, aceștia au urmat geometria ADN-ului. 

Inițiatorii proiectului au declarat că "Suntem obligați să acceptăm posibilitatea unui nou câmp de energie."

Aceștia au concluzionat faptul că ADN-ul uman creionează comportamentul fotoni lor care compun lumea înconjurătoare. 

Așadar, atunci când un nou experiment a fost realizat prin conectarea celor 3 experimente prezentate mai sus, oamenii de știință au fost șocați. 

Aceștia au ajuns la o concluzie uimitoare conform căreia dacă emoțiile noastre afectează ADN-ul și ADN-ul nostru creionează realitatea exterioară, atunci emoțiile noastre schimba fizic lumea înconjurătoare. Și nu doar atât, noi, oamenii suntem conectați cu propriul ADN, dincolo de spațiu și timp. 

Noi creăm propria realitate prin alegerea a ceea ce simțim. 

Sursa: www.lifecoachcode.com

6 modalități de a te elibera de sub dominația gândirii excesive

Gândirea excesivă cauzează un stres major indiferent că vorbim despre învinovățirea pentru erorile comise în trecut sau despre îngrijorarea pentru ziua de mâine. Angoasa trăită zi de zi de către oamenii care nu reușesc să iasă din acest tipar al gândirii excesive determină la aceștia o incapacitate supărătoare. Toți avem din când în când momente în care ne gândim prea mult la anumite situații sau persoane, însă unii dintre noi se confruntă cu o avalanșă permanenta de gânduri, care le invadează viața, pur și simplu. Monologul lor interior include două pattern-uri de comportament distructive: ruminarea și îngrijorarea. 

Ruminarea are legătură cu trecutul. Gândurile fac referire la regrete, învinuiri, amintiri dureroase, etc.
Îngrijorarea include adesea predicții catastrofice despre viitor, predicții care se dovedesc a fi false alerte aproape de fiecare dată. 
Evident că acest mod de a gândi "prea mult" este unul periculos întrucât afectează starea de sănătate mintală și emoțională a oamenilor, conform specialiștilor în domeniu. Cercetări recente indică faptul că a te gândi excesiv la evenimentele imediat următoare, la greșeli și probleme crește riscul dezvoltării unor probleme de sănătate mintală. Pe măsură ce starea de sănătate mintală se deteriorează, tendința de a gândi excesiv crește în intensitate, ceea ce conduce la instaurarea unui cerc vicios greu de combătut. 
De asemenea, studiile arată faptul că gândirea excesivă determină un stres emoțional serios. Pentru a se elibera de acesta, multe dintre persoanele afectate apelează la strategii nesănătoase de gestionare, precum alcoolul sau mâncarea. Totodată, somnul este afectat atât din punct de vedere al calității sale cât și al numărului redus de ore dormite.

Cum să stopezi gândirea excesivă?
Nu este ușor să limitezi gândirea negativă, dar nici imposibil. Este nevoie de ceva determinare, practică și perseverență. Mai jos veți regăsi 6 modalități prin care să stopati a vă gândi "prea mult" la orice:

1. Conștientizați atunci când vă gândiți "prea mult"
Conștientizarea reprezintă primul pas în drumul spre sfârșitul gândirii excesive. Începeți să oferiți atenție modului în care gândiți. Atunci când realizați că derulati în minte iar și iar evenimente petrecute deja, sau că vă îngrijorați asupra unor lucruri pe care nu le puteți controla, conștientizați faptul că aceste gânduri nu sunt productive.
2. Provocați-vă gândurile 
Conștientizarea gândurilor negative vă permite să le recunoașteți și să le înlocuiți înainte de a vă lăsa dominați de acestea.

3. Păstrați-vă concentrați asupra problemelor rezolvabile  

 A te centra pe identificarea de soluții la probleme este de ajutor. Întreabă-te ce pași sunt necesari pentru a învăța din greșelile trecutului sau pentru a evita probleme viitoare asemănătoare. În loc să te întrebi "De ce?", mai bine întreabă-te "Ce pot face?".

4. Programează timp pentru reflecție
Reflectarea la probleme pe lungi perioade de timp este neproductivă, dar scurte reflecții pot fi de folos. A te gândi la modul în care poți face lucrurile diferit sau la a recunoaște eventuale riscuri, de exemplu, te poate ajuta  să gestionezi mai bine lucrurile pe viitor.
Alocă 20 de minute pentru "gândire" în programul tău zilnic.În acest interval de timp permite-ți să te îngrijorezi, să regreți sau să gândești liber. Apoi, la expirarea celor 20 de minute, mergi cu mintea către ceva mai productiv. Atunci când conștientizezi faptul că te gândești "prea mult" în afara celor 20 de minute programate, aminteste-ți că vei putea face acest lucru mai târziu. 

5. Practică Mindfulness

A fi prezent, a trăi "aici și acum ", nu îți permite să cazi în capcana gândirii excesive. Angajează-te să devii mai prezent și mai conștient de ceea ce se întâmplă în momentul prezent. Practicarea de Mindfulness necesită practică și timp alocat.
6. Schimbă canalul
A încerca să eviți gândirea excesivă din mintea ta, poate avea efectul neplăcut de a crea și mai multă rezistență și intensitate.
În schimb, a te implica într-o activitate care să te mențină ocupat este cea mai bună soluție de a schimba canalul. Fă exerciții, intră în conversații pe subiecte total diferite, lucrează la un proiect care să îți distragă atenția de la avalanșa de gânduri negative. 

Sursa: www.forbes.com

Cum poți combate Astenia de Primăvară? Remedii eficiente la îndemâna oricui

Mult așteptata primăvară a sosit atât din punct de vedere calendaristic cât și din punct de vedere al condițiilor meteo. Natura începe să înflorească, păsările să ne încânte auzul cu glasul lor melodios, fluturașii să ne bucure privirea cu imaginea lor multicolora. 

Însă, primăvara are și o parte negativă, ca orice lucru din această lume, obisnuind an de an sa ne arate si cealalta fata a sa mai putin placuta de noi oamenii. Zilele mai incarcate de lumina, fluctuatiile meteo bruste de temperatura, schimbarea orei sunt doar cateva din aspectele primaverii cu impact negativ asupra psihicului nostru si nu numai. Acest fenomen reprezinta ceea ce se cheama “astenia de primavara”.

Ce este astenia de primavera?

O stare generala de disconfort psihic si somatic caracterizata prin fatigabilitate, epuizare rapida, memorie deficitara, iritabilitate, labilitate emotionala, insomnie, adesea insotite de o stare depresiv-anxioasa traita penibil si constient de catre bolnav.

Simptomele asteniei de primavara

Sentimentul persistent si neplacut de oboseala si slabiciune corporala apare dupa eforturi mintale si fizice minore, cum ar fi desfasurarea sarcinilor zilnice care n-ar trebui sa ceara depunerea unui efort deosebit. Gandirea este si ea afectata prin dificultati de concentrare, incapacitate pentru o activitate intelectuala sustinuta si memorie deficitara. Din punct de vedere emotional oamenii se simt tensionati, iritabili, plictisiti si dominati de sentimente neplacute. Alte acuze comune sunt cele legate de planul somatic si anume, cefalee difuza, dureri nespecifice, crampe, sensibilitate excesiva la zgomot si la alti stimuli senzoriali, slabiciune fizica generala, intoleranta la schimbarile de temperatura, palpitatii, etc. De asemenea, incapacitatea de relaxare poate degenera in tulburari de somn precum insomnia, somnul interrupt, vise care tulbura somnul sau somn neodihnitor.

Remedii eficiente in lupta cu astenia de primavara

• Măreşte consumul de vitamina C. Cele mai bune surse de vitamina C sunt: măceşele, cătina, ardeii iuţi, coacăzele negre urzica, pătrunjelul, roşiile, kiwi, citricele şi varza de Bruxelles.
• Mişcarea în aer liber. Startul dimineţii poate incepe cu o plimbare sau o alergare uşoară în parc.
• Consuma fructe proaspete şi de sezon, legume diverse şi verdeţuri (pătrunjel, mărar, spanac, salată verde, ceapă verde, rucola, urzici, ştevie, leurdă).
• Opteaza pentru alimente bogate în magneziu şi fier. Cele mai bune surse de magneziu le găseşti în: sfeclă, spanac fiert, năut fiert, caise uscate, fasole albă şi roşie fiartă, porumb fiert, broccoli, păpădie crudă, cartofi copţi, nuci, seminţe de floarea-soarelui, migdale, smochine uscate, curmale uscate, prune uscate, banane. Absorbţia fierului este stimulată de vitamina C.
• Bea ceai verde. Este antioxidant, tonic si revigorant.

Atentie!

O data cu astenia de primavara se poate instala si dispozitia depresiva o afectiune mult mai serioasa. Dintre simptomele depresiei cele mai evidente sunt: sentimente de inutilitate, de lipsa de speranta, de neajutorare, de vina nejustificata, indiferenta fata de orice, tristete prelungita, accese inexplicabile de plans, irascibilitate, imposibilitatea de concentrare sau de reamintire a unor detalii, interes nul pentru activitatile care altadata erau considerate a fi placute, ganduri de moarte, tentative suicidare, pierderea apetitului sau apetit exagerat, insomnie sau nevoie crescuta de somn, fatigabilitate persistenta, dureri fara o cauza obiectiva.

Daca prezinti astfel de simptome este recomandabil sa apelezi la ajutor de specialitate, consiliere psihologica sau psihoterapie! Sanatatea are prioritate!

Suntem asemenea Florilor de Primăvară, purtători de frumusețe și iubire necondiționată

Ce frumos exprimă marele poet Lucian Blaga esența IUBIRII... Ființe umane prin definiție iubitoare și iubibile, suntem într-o permanentă căutare de IUBIRE, fie aceasta de oameni, de natură, de Dumnezeu... 

Pășim pe această lume înzestrați cu o capacitate extraordinară de a iubi, IUBIREA NECONDIȚIONATĂ fiind sensul existenței noastre... 

Suntem precum florile Primăverii care se deschid în toată splendoarea lor,  oferind lumii necondiționat frumusețea, parfumul și bucuria de a fi și de a oferi necondiționat un strop de fericire în sufletele privitorilor. Venim din Lumină, cu alte cuvinte din Iubire absolută, având acest har divin în sufletul nostru și responsabilitatea  de a oferi lumii un plus de valoare tradus în zâmbete pe chipul oamenilor, străluciri în privirea lor, bucurii sufletești și fericire.

Primăvară

A cunoaşte. A iubi
Înc-o dată, iar şi iară
a cunoaşte-nseamnă iarnă
a iubi e primăvară.

A iubi - aceasta vine
tare de departe-n mine.
A iubi - aceasta vine
tare de departe-n tine.

A cunoaşte. A iubi.
Care-i drumul? Ce te-ndeamnă?
A cunoaşte - ce înseamnă?
A iubi - de ce ţi-e teamă?
printre flori şi-n mare iarbă?

Printre flori şi-n mare iarbă,
patimă fără păcate
ne răstoarnă-n infinit,
cu rumoare şi ardoare
de albine re-ncarnate.

Înc-odată, iar şi iară,
a iubi e primavară.

poezie celebră de Lucian Blaga