Tu mai ști care sunt cele mai importante nevoi ale copilului tău? Ce nevoi speciale are? Care este sursa frustrărilor sale și, implicit, ale tale, în calitate de părinte? Lipsa de împlinire a acestor nevoi centrale declanșează acele reacții și comportamente dificile care te scot din sărite și pe care ti-ai dori să le elimini definitiv. Te invit să afli mai multe!
Nevoile psihologice de bază care induc o stare de bine copilului sunt:
1) Nevoia de conectare (de relaționare, de a iubi și de a fi iubit necondiționat, de a aparține unui grup de oameni – familia, colegii, prietenii, de a dărui și de a primi, de a contribui
2) Nevoia de control (autonomie în luarea deciziilor, alegerilor, de a fi sursa acțiunilor proprii)
3) Nevoia de competență ( de capabilitate, atitudine de tip „Eu pot!”, de învățare, de a fi în stare, de a crește, de a se dezvolta).
Cele trei nevoi psihologice de bază merg împreună, condiționându-se una pe alta. În caz contrar apar comportamentele negative, lipsa cooperării, motivație suboptimă, stres, depresie. Copilul va adopta „poziția ghiocel", poziție ce se instalează grație scăderii stimei sine pe fondul frustrării continue și sistematice a nevoilor de bază.
Ce putem face pentru a veni în întâmpinarea acestor nevoi deosebit de importante?
1) Nevoia de conectare:
• Empatizează cu copilul prin a reflecta ceea ce ți se transmite de către acesta;
• Pune întrebări. Nu da comenzi!
• Iubește necondiționată (IUBIREA necondiționată nu se oferă ci doar ESTE);
• Subliniază unicitatea fiecăruia de a fi special în lume că sumă a alegerilor sale);
• Implică copilul în viața de familie prin intermediul sarcinilor și responsabilităților gospodărești și reducerea timpului petrecut la tabletă, laptop sau televizor;
• „Coboară din copac" și începe să vorbești de la nivelul copilului prin menținerea contactului vizual, începe să-l atingi, să-l îmbrățișezi;
• Evită să îți manifești furia în fața copilului deoarece furia părintelui declanșează hormonii stresului în copil, ceea ce va genera scăderea imunității acestuia și creșterea ratei de îmbolnăvire;
• Evită să declanșezi în copil sentimente de rușine, de vinovăție, de umilință și de teamă.
2) Nevoia de control:
• Creează spațiu pentru joaca liberă. Școala nu este totul!!! Scopul este învățarea prin joc și relaxare. Dați-i șansa să preia controlul la joacă.
• Află-i opinia! Întreabă-l și pe el!
• Calmarea pozitivă a nevoilor prin a te conecta înainte de a-l corecta. Ia-l în brațe. Dacă pleci, spune-i de ce și dă-i de ales o activitate care chiar îl calmează.
• Paranoia pozitivă. Spune-i ce să facă fără a folosi expresii de genul „Nu pune mâna...”, „Nu țipa....”, „Nu pleca...”, etc..
• Dezvoltă responsabilitatea care vine la pachet cu libertatea și, automat, controlul asupra corpului său, a sănătății sale, a obiectelor sale personale, a alegerilor și a consecințelor sale.
• Stabilește limite și oferă variante de alegeri.
3) Nevoia de competență:
• Creează spațiu și dă-i drumul în sensul că tot ceea ce poate face un copil singur, va face singur. Restul faceți împreună, nu pentru sau în locul copilului.
• Fii un model și predă competențe prin a-ți face gândirea vizibilă. Cum? Gândește cu voce tare referitor la găsirea de soluții la problemele cu care te confrunți.
• Privește greșeala că fiind o oportunitate de învățare. Învățarea se realizează în practică prin crearea de contexte similare. Ce poate învăța din asta? Ce am putea face diferit? Cum mă asigur că știe sau că poate? Când / Cum poate să demonstreze?
• Nu folosi pluralul atunci când povestești despre copil. „Noi am mâncat tot din farfurie.” se poate transforma în „El/Ea a mâncat tot din farfurie.”
• Învață-l să își rezolve problemele și responsabilitățile: școală, ceilalți copii, activitățile extrașcolare. Întotdeauna soluția vine de la copil pentru că este problema lui.
• Adresează-i întrebări și ascultă-l. „ Cum te-ai simțit?”, „ Ce ai făcut?”, „Ce s-a întâmplat?”, „Ce ai putea face?”, „Ai putea să .... sau ai putea să....?”, „Care sunt riscurile și care sunt beneficiile?”
• Laudă-l că o formă de recompensă verbală. Laudă este o sursă de motivație externă. „Ție cum ți se pare?” ( accent pe rezultate), „Cum te-ai simțit?” ( accent pe sentimente), „Cum ai făcut?” (accent pe proces)
