Cunoasterea de sine are loc în măsura în care cunoașterea celui de langa noi se petrece efectiv, fiind extrem de importanta in formarea, dezvoltarea sau evolutia psihologica a fiecaruia dintre noi. Intre noi si ceilalti exista o relatie de reciprocitate. Fiecare dintre cele doua entitati influenteaza pe cealalta si invers. Acest fenomen se intampla intr-o masura mai mare sau mai mica, in functie de gradul de influentabilitate si de disponibilitate la schimbare si evolutie.
Pentru ca Eul nostru are nevoie de validare sau de confirmare atunci este necesar ca acesta sa fie confruntat cu oglinda, adica cu celalalt. Traim intr-o lume a oglinzilor. Noi suntem aceste oglinzi. In fiecare oglinda sau in fiecare persoana se reflecta parti din noi insine mai mult sau mai putin acceptate. Uneori ne simtim atrasi de semenii nostri, alteori ii respingem sau pur si simplu ne sunt indiferenti.
Spre exemplu, ne simtim atrasi de cineva, in a carei oglinda se reflecta cel putin o parte din noi insine pe care o percepem ca fiind pozitiva, dezirabila din punct de vedere social, acceptata si valorizata de oamenii dragi noua sau de cei pe care i-am investit cu autoritate.
De asemenea, putem simti respingere fata de o persoana, in a carei oglinda vedem parti din noi insine considerate a fi negative, indezirabile din punct de vedere social. Pentru a nu fi respinsi de ceilalti, reprimam aceste parti mai putin placute ale fiintei noastre, exilandu-le in adancurile psihismului nostru, adica in inconstient. Insa ce credeti ca se va intampla in continuare? Pentru simplul motiv ca am decis, constient sau inconstient, sa nu manifestam in comportamentul nostru toate aceste aspecte “sumbre” ale personalitatii noastre, le vom proiecta in ceilalti. Prima data le-ma respins la noi insine. A doua oara le vom respinge la ceilalti. Si asa se explica fenomenul respingerii unor oameni fara o justificare profunda si rationala. De fapt, prin respingerea acestora ne respingem pe noi insine.
Va povesteam despre relatia cu celalalt. Ei bine, natura acestei relatii este una formativa, educativa sau transformativa. Pe baza acesteia noi crestem zi de zi. Personalitatea noastra se afla intr-o continua restructurare si transformare. In clipa prezenta suntem putin mai diferiti decat in clipa trecuta si putin mai altfel decat vom fi in clipa viitoare.
Pasim pe aceasta lume ca fiinte nou-nascute inzestrate cu o capacitate extraordinara de a primi de la ceilalti, cu maxima incredere, tot ceea ce ni se ofera: emotii, gesturi, cuvinte, atitudini, comportamente, norme, valori, principii etc. Suntem precum un burete. Absorbim, absorbim si iar absorbim. In mod neconditionat, fara discernamant acceptam sa primim in interiorul nostru apropiatul exterior(parinti, frati, bunici, s.a.m.d.). Mecanismele gandirii noastre se afla inca la un stadiu primitiv care nu ne permite sa evaluam, sa analizam critic si sa decidem ce sa acceptam si ce sa respingem.
Mai tarziu, in timp ce ne dezvoltam cognitiv, se formeaza si anumite repere asupra a ceea ce este bine sau nu sa incorporam. Astfel, printr-o analiza critica a ceea ce observam in jurul nostru, decidem sa actionam intr-un mod sau altul. De obicei, incercam sa imitam atitudini si comportamente acceptate si valorizare de cei dragi noua, investiti puternic din punct de vedere afectiv sau de cei considerati a fi importanti, investiti in mod cert cu autoritate. O nevoie fundamental existentiala a omului este nevoia de acceptare si apreciere. Doar astfel ne putem simti valorosi si iubiti. Si cine nu si-ar dori sa se simta valoros sau iubit? Iubirea ne face sa ne simtim speciali si fericiti.
Insa este important ca atitudinea noastra comportamentala sa nu depinda in exclusivitate de expectatiile celorlalti. Un Eu puternic si matur este un Eu care gaseste un echilibru intre conduitele proprii afirmative de Sine si conduitele imitative sau de identificare cu ceilalti. Doar asa putem accede la o stare de armonie si de echilibru atat cu noi insine dar si cu ceilalti.
Rolul celuilalt in dezvoltarea noastra personala este decisiv. Un om nu poate trai singur. Nu va recomand sa incercati sa va izolati total deoarece consecintele ar putea fi dezastruoase pentru sanatatea dvs. mentala.
Cunoasterea celuilalt este esentiala. Practic universal nostru interior intra in contact cu un alt univers psihologic, poate deloc cunoscut pana in momentul acela. Prin insasi natura umana, vom fi predispusi a-l observa, a incerca sa realizam o conexiune, a-l cunoaste asa cum este in mod real, cu propriile nevoi, dorinte, asteptari, trairi etc. pentru a putea relationa pozitiv si armonios. Fiecare om este unic. Nu exista doi oameni identici. Metaforic vorbind, unii oameni sunt precum o carte deschisa pe care oricine, oricand o poate rasfoi. In timp ce altii sunt mai retinuti chiar si in a-si deschide coperta.
Ne desfasuram existenta pe marea scena a vietii, intr-un spectacol teatral grandios al carei regizor, Divinitatea, este foarte inventiv prin ineditul, noutatea si irepetabilitatea situatiilor si scenariilor de viata care ne solicita intreaga complexitate a fiintei noastre umane. Pentru a ne juca rolul propriei existente onorabil si la scena deschisa, avem nevoie sa invatam a descifra sensul acestuia. Si cum am putea invata mai bine daca nu colaborand unii cu altii, ajutandu-ne reciproc, acceptand unicitatea fiecaruia in parte si intelegand ca impreuna ne putem dezvolta mai frumos. Sa ne cunoastem! Doar asa vom fi capabili sa relationam armonios si echilibrat. Si in plus ne vom redescoperi esenta noastra umana.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Te invit să îți exprimi opinia referitoare la articolul citit prin postarea unui comentariu aici.