Ne naștem liberi și pierim încătușați. Natura ne învață care este prețul plătit pentru a fi parte din "lume"....

 Îmi plac florile. Îmi place să dăruiesc și să primesc  flori pentru că regăsesc în ele esența frumuseții naturale, a delicateții și a dăruirii de sine necondiționate. Aleg să dăruiesc flori în ghiveci și tot așa mi-ar plăcea să le primesc, pentru a putea prelungi cât mai mult timp durata lor de viață. Astfel, sufletul se bucură mai mult si mai intens la vederea splendorii pe care ne-o dăruiesc.  A fi martori la măiestria naturii, a simți firescul din lucrul divin prin intermediul acestor firave dar puternice urme ale Creatorului pe Pământ, este atât un privilegiu cât și o responsabilitate.
De ce să le culegi pur și simplu? De ce să le curmi viața doar pentru a ne bucura pentru scurtă vreme la privirea lor aranjate într-o vază pe măsuța de cafea din camera de zi? De ce să nu le lași libere în pământul din care au prins rădăcini și unde au înflorit? De ce să le compromiți existența?
 Cel ce primește o floare se poate considera un om norocos, căci dincolo de gestul dăruirii acestei flori stau sentimente de dragoste și afecțiune. Cel ce dăruiește o floare se poate considera de asemenea un om norocos întrucât în actul său de generozitate stau ascunse trăsături frumoase de caracter și, pur și simplu, devine un om fericit. O astfel de secvență de viață afișează doi oameni fericiți și recunoscători pentru momentul frumos din relația lor.
Însă, cel care va încerca să posede o floare va fi martorul unei pieiri înainte de vreme, va vedea cum lent frumusețea florii se va veșteji pentru a se transforma într-o plantă uscată. Nimic din ceea ce a întruchipat inițial nu se va mai regăsi întrucât dorința celui sau celei de a o controla a distrus-o. Atunci când am încercat să scoatem floarea din mediul ei natural, am reușit să îi știrbim frumusețea. Atunci când am încercat să ne-o însușim, i-am răpit libertatea înnăscută și am condamnat-o la moarte. Dacă am fi ales să o lăsăm în mediul ei natural, i-am fi observat zi de zi sclipirea, dăruită necondiționat lumii întregi.
Asemenea libertății înnăscute a florilor din lumea întreagă, este și libertatea sufletului nostru. Așa cum florile se nasc libere, și noi, oamenii, ne naștem liberi. Doar că, această libertate se pierde pe măsură ce luăm contact cu lumea. Oare florile nu pățesc la fel?
Ei bine, iată cum natura ne oferă adevărate lecții de viață. Avem în jurul nostru toate reperele pentru a ne ghida constructiv pașii prin viață, doar simțurile noastre au nevoie să fie trezite din somnul adânc în care au căzut. Înconjurați-vă de NATURĂ pentru că avem ce învăța de la aceasta. Îmi pare că natura este o mărturie fără precedent a forței creatoare. Divinitatea ne transmite mesaje prețioase pentru buna noastră stare de spirit, toate fiind atent reflectate în fenomenele naturii. Doar de noi depinde să înțelegem semnificațiile ascunse și să deprindem valorile spirituale pe care cu atâta generozitate ni le oferă EL, Marele Creator.