duminică, 22 ianuarie 2017

GÂNDURI - Pregătiți pentru a fi părinți?


Iată o întrebare din ce în ce mai des rostită de oamenii care, parcă și-ar dori să întemeieze o familie dar, se tem. De ce anume se tem? Se tem de asumare, se tem de responsabilizare, se tem de angajament, se tem de eșec, se tem de provocare, se tem de necunoscut.....Pentru că DA, dragii mei, a fi părinte presupune asumarea responsabilității asupra vieții copilului tău, angajamentul "à la long" sau pe viață, riscul de a eșua în calitate de părinte, provocarea de a depăși obstacolele și eșecurile pentru a putea merge mai departe, înfruntarea necunoscutului cu toate variabilele sale.

Dacă ar fi să extindem contextul discuției, vom remarca faptul că cele menționate mai sus se aplică în nenumărate alte situații, precum studiul, job-ul, relația de cuplu, relațiile de familie și de prietenie, etc. Și, totuși le gestionăm din mers. Uneori mai bine, alteori mai puțin bine. Însă, reușim să le facem față în ciuda problemelor apărute, a oboselii acumulate și a eșecurilor suferite.
Același lucru se întâmplă și în cazul asumării deciziei de a deveni părinți.

Întrebarea care se impune de la sine este: "Ne pregătește cineva să facem față la toate acestea?" Evident că, nu există o persoană care să fie acolo lângă tine pas cu pas și care să te îndrume în orice decizie luată sau alegere pe care o ai de făcut. De fapt, există cineva. Acea persoană esti chiar tu. Este vorba fix despre persoana ta. Cu alte cuvinte, instinctul tău matern sau patern nu te va dezamăgi. Ai încredere în el, bazează-te pe ceea ce îți spune bunul tău simț și natura umană.

Găsește un mentor de încredere care să te ghideze constructiv într-ale parentingului, fie ca vorbim de un părinte, o bunică sau o mătușă, și chiar niște prieteni deveniți deja părinți cu experiență. Nu ezita să ceri ajutor atunci când simți că nu mai ai energia sau motivația necesară, când ești confuz/ă, când nu știi cum să procedezi sau, când, pur și simplu, nu mai poți. Este perfect normal ca uneori lucrurile să nu meargă "ca unse", să te împotmolești puțin, să simți că nu esti cel mai bun părinte sau chiar că eșuezi lamentabil. Însă, la fel de firesc este și să te redresezi, să te ridici și să mergi mai departe. În fiecare zi să te străduiești să fii mai bun, mai informat, mai asumat. În timp vei culege roadele, incomparabil mai prețioase decât orice siestă sau ieșire în oraș cu prietenii.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Te invit să îți exprimi opinia referitoare la articolul citit prin postarea unui comentariu aici.