Asprimea vieții șlefuiește cel mai bine omul - Nu permite sufletului tău să îmbătrânească prematur

Omul, prin definiție o ființă rațională, este pe deplin conștient atât de posibilitățile sale dar și de limitările sale. Uneori, se crede invincibil. Alteori, realizează cât de neînsemnat este în spațiul infinit al Universului. Uneori, se simte superior majorității semenilor săi, lăsând în urma sa fapte puțin lăudabile.  Alteori, complexul de inferioritate îl paralizează, frustrarea resimțită dând naștere la tot soiul de sentimente neplăcute precum, neputința, furia, invidia, gelozia, etc. Demoni interiori care macină ființa umană până în punctul disoluției, moment în care fie are loc pieirea iremediabilă, fie se produce schimbarea către o stare de conștiință superioară.
Bineînțeles că, există și reversul medaliei. Modestia, empatia, iubirea, bucuria, generozitatea reprezintă un cumul de trăiri sufletești benefice. Frumusețea sufletului este dată de vibrația la care se situează acesta. Undele energetice pot fi mai joase sau mai înalte. În esență, noi, oamenii, suntem supuși unui proces evolutiv.
Toate experiențele de viață au ca principal scop să ne determine să evoluăm. Ce-i drept, viteza cu care se produce această evoluție este mai mare atunci când ne aflăm în suferință. Fără a încuraja durerea, fără doar și poate, asprimea vieții șlefuiește cel mai bine omul. Asemenea modului în care acționează natura asupra cărbunelui pentru a-l transforma într-un diamant de o frumusețe sclipitoare, astfel se întâmplă și în cazul nostru.
În măsura în care arătăm deschidere, disponibilitate și sensibilitate, această simplă lege a naturii ne transformă zi de  zi în niște creaturi din ce în ce mai sublime. În caz contrar, sufletul îmbătrânește prematur, chipul se zbârcește înainte de vreme, urâțenia spirituală se reflectă în exterior, și oamenii sau evenimentele atrase vor fi aidoma.