Avem atâtea măști câți oameni cunoaștem. Când măștile cad, ce rămâne?

Obișnuim cu mult prea multă ușurință să judecăm sau să punem etichete oamenilor din jur, chiar dacă îi cunoaștem sau nu. Însăși această cunoaștere a celorlalți este o exprimare exagerată întrucât poți locui împreună cu un om o viață întreagă iar la final să îți dai seama că nu l-ai cunoscut deloc. Orice persoană lasă la vedere doar ceea ce dorește să fie cunoscut de lume. Acestea sunt măștile. Se spune că avem atâtea măști câți oameni cunoaștem.  Adevărata ființă, de cele mai multe ori rămâne ascunsă de teama de a nu suferi din nou sau de a nu fi rănită. Ori de câte ori rămânem singuri cu noi înșine, cu gândurile și cu trăirile noastre sufletești, suntem noi, cei autentici. În astfel de momente măștile cad, ne relaxăm și devenim mai reali.
Încercați să vă surprindeți conștient în astfel de momente pentru a vă cunoaște mai bine. La fel se întâmplă și în cazul oamenilor din jur. Unii ne vor permite să vedem doar ceea ce doresc aceștia să ne împărtășească. Alții, se vor simți mai lejer în prezența noastră, ceea ce îi va determina să adopte o atitudine mai relaxată, și deci, mai onestă. Ar fi foarte bine dacă relațiile interumane s-ar baza pe elementul de autenticitate, dacă oamenii ar fi mai sinceri unii cu ceilalți, dacă oamenii ar încerca împreună să creeze relații pozitive și armonioase. Însă, pentru ca acest lucru să se întâmple, ar fi necesar să învățăm să ne cunoaștem pe noi înșine mai bine, să ne iubim, să ne respectăm, să ne acceptăm așa cum suntem, fără a ne autoeticheta. Doar fiind mai blânzi cu noi înșine, vom fi mai toleranți cu semenii noștri.
În momentul în care vom înceta să mai facem proiecții negative asupra celorlați în ceea ce privește anumite trăsături personale, precum egoismul, minciuna, lașitatea, răutatea, aroganța, etc., pe care le conținem deopotrivă dar nu vrem a le recunoaște și accepta, atunci lumea în care trăim se va transforma într-o lume mai bună și pacifistă. Posibil ca această ultimă frază să stârnească ceva rezistență din partea dumneavoastră, de genul „Dacă eu văd că cineva este mincinos și acest lucru mă deranjează evident, înseamnă că și eu sunt mincinos!?” Afirmativ, deoarece  puteți  recunoaște minciuna în celalalt întrucât o cunoașteți deopotrivă. Amintiți-vă când ați spus ultima dată o minciună, indiferent dacă împrejurările o justificat sau nu. Ori, încercați să vă amintiți când vi s-a reproșat  ultima dată că ați fost arogant (ă) sau egoist (ă). Cu siguranță, aceste amintiri vor confirma spusele de mai sus.
Este nevoie de doar o clipă de conștientizare al acestui mecanism proiectiv interuman pentru a mai urca încă treaptă pe scara evoluției umane. Doar atunci vom învăța să trăim ca „frații”, să ne respectăm reciproc sistemul de credințe și valori, să ne acceptăm reciproc varietatea, să ne iubim necondiționat, să ne ascultăm unii pe ceilalți, să găsim împreună un limbaj unic de comunicare, în acel moment vom putea spune că am trecut pe o nouă treaptă evolutivă a Umanității.